După omul potrivit nu se scotocește în întreaga lume, dar el nici nu se găsește fără efort. Nici nu așteaptă să plecăm în căutarea lui, dar nici nu pică, cumva, din cer. Omul potrivit se construiește, nu de către celălalt, ci de către sine. Se construiește astfel încât să fie potrivit, chiar dacă inițial nu puteam vorbi de un “perfect match” – cum ar spune englezii.
Aud atât de des expresia “nu era potrivit”, încât mi s-a luat de ea. Nu ne naștem potriviți pentru cineva anume, treaba cu căutarea sufletului pereche este un mit. Ne naștem compleți și devenim, pe parcurs, perechea unui suflet pe care îl iubim. Învățăm să fim omul potrivit pentru cel pe care îl alegem. Învățăm să-l înțelegem cât putem noi de bine, să îl ascultăm, să îi oferim sprijinul, sfaturile și încrederea noastră.
De asemenea, cred cu tărie faptul că relațiile perfecte nu există. De ce? Pentru că niciun om nu este perfect, dar pe cât se poate, învață să fie perfect pentru cel de lângă el. De ce insist atât de tare pe treaba aceasta cu învățatul? Pentru că știu că nu există altă cale, așa cum știu că doi oameni vor rămâne împreuna atât timp cât amandoi își vor dori să rămână împreună. Greutățile, neconcordanțele, diferențele de vârstă, de mentalitate, de statut sau de situație materială – toate pălesc în fața voinței celor doi parteneri de a se ține de mână tot restul vieții.
Citeam la un moment dat că acum zeci de ani, oamenii obișnuiau să rămână în casnicii chiar dacă existau și momente mai puțin plăcute, că nu apelau imediat la despărțire și că acest lucru se datora faptului că ei încercau întotdeauna să repare, în loc să înlocuiască. Și poate că așa este. Nu am de unde să știu cu exactitate, dar pot vorbi din experiența părinților sau a bunicilor, care cu siguranță aveau o rețetă a lor, potrivită, poate, doar pentru ei. Învățaseră în timp să fie potriviți unii pentru alții și debordau de dragoste. Nu încurajez relațiile toxice și nici o potrivire cu sila sau, mai rău, cu forța, vorbesc doar despre povești de dragoste care au trecut testul timpului, pe cel al neajunsului și care îmi sunt exemple.
Am niște principii bine ancorate și unul dintre ele este acesta: dacă vrei, se poate! Așa și cu iubirea și cu relațiile. Dacă vrei să te potrivești cu cel de lângă tine, dacă vrei să sfârșești prin a avea o căsnicie și o viață în doi fericită, trebuie să înveți, să vrei și să crezi. Dar mai ales să crezi. Să crezi în tine, în omul tău potrivit, în relația voastră și în Cel de Sus.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.