Îmi doresc de foarte mult timp să abordez acest subiect într-unul dintre articolele mele și nu știu dacă nu am făcut-o, cel puțin până acum, din cauza lipsei de inspirație în ceea ce privește exprimarea, ori de teamă că nu m-aș putea face înțeleasă, cert este, însă, că astăzi m-am hotărât să vorbesc cât de liber pot eu despre relații. Sunt destul de sigură că la auzul celui din urmă cuvânt, gândul vostru a zburat către legăturile amoroase, și nu ați greșit neapărat, însă eu vreau să aduc în discuție, cumva, relațiile de prietenie, mai mult decât pe cele de dragoste. Sau cel puțin să subliniez faptul că nu întotdeauna iubirea este sentimentul suprem, amiciția fiind, de asemenea, o legătura la fel de specială, sau poate chiar mai specială, puternică și posibil pentru toată viața.
De pildă, este cunoscut faptul că, la un anumit nivel, cu unii oameni pur și simplu rezonezi. Vibrați la unison și la un moment dat vă lipiți, ca două bucăți de metal ce se contopesc cu ajutorul focului. Explicația poate fi dată de principiile de viață asemănătoare, de mentalitatea similară, de experiențele împărtășite sau de anumite întâmplări existente atât în viața unuia, cât și în viața celuilalt. Ori, la fel de pertinent, o explicație rațională nu există, însă legătura este puternică, ajungeți să vă înțelegeți din priviri și deveniți inseparabili.
Chiar dacă la prima vedere toate cele de mai sus vorbesc despre acele povești de dragoste ale căror protagoniști sunt îndrăgostiții, viața mi-a arătat de foarte multe ori că la fel de bine, caracteristicile unei legături profunde pot descrie cu brio o relație de prietenie. Personal, găsesc ideal combinarea celor două, dar respectarea, întotdeauna, propriilor particularități. De pildă, partenerul de viața îți este și iubit, și amic, astfel că poate înțelege din ambele poziții, poziția ta.
O frază pe care am citit-o acum foarte mult timp, puțin diferită de celebra afirmație a lui F. E. Smedley, sună cam așa și îmi ghidează și acum acțiunile: în dragoste și în prietenie, totul este permis. Anii mi-au arătat că, cel puțin la o anumită vârstă, nimic nu poate fi mai adevărat. De câte ori nu ați trecut prin astfel de situații? De câte ori nu ați închis, voit, ochii în anumite momente pentru un prieten? De câte ori ați oferit o a doua șansă în amiciție și de câte ori ați făcut-o în iubire? Dacă prima oară așa ați considerat de cuviință, în cel de al doilea exemplu vorbim despre o conștientizare sau nu? Tradarea unui iubit poate fi resimțită la cele mai înalte cote, dar trădarea unui prieten bun sparge orice barieră a suferinței, iar cei ce la un moment dat în viață au avut parte de aceasta, pot confirma, cu siguranță, că dragostea te orbește, însă prietenia te face să închizi ochii.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.