Știe când să zâmbească. Are un zâmbet calculat, malefic, reținut. Te învăluie asemenea unui șarpe. Îți spune exact ceea ce îți place să auzi. Iar tu începi să îți dezvălui cele mai intime gânduri. Cu cât ești mai orgolios cu atât ștreangul se așează mai bine în jurul gâtului tău. Îți urmărește fiecare cuvânt sau mișcare, fiecare gest al tău e cântărit cu scrupulozitate. După părerea lui, nu există om perfect. Fiecare ascunde ceva tenebros. Până la urmă, toți oamenii sunt la fel: cruzi, lacomi și avizi după putere.
Este îndrăgostit de poziții înalte. La început umil, își dezvăluie treptat adevărata natură de prădător. Secretul succesului său este să ajungă rapid în vârf. Să domine, să umilească, să profite la maximum de fiecare om și de ceea ce i-ar putea lua. Urăște să îi spui ce are de făcut. Te suspectează constant, te vorbește de rău în cercul său familial și așteaptă cu nerăbdare momentul în care te va zdrobi. Vei fi prima lui victimă, cu siguranță.
În realitate, nu crede în nimic. Orice dovadă de moralitate constituie o nefericită excepție de la regulă. Orice act de cultură îi repugnă pentru că este un tip pragmatic, rece, care nu se pierde în nuanțe inutile. Educația este un accesoriu absolut indispensabil ascensiunii lui fulminante și nu e ecoul vreunei frământări interioare. Oricine îndrăznește să-i demaște impostura intelectuală va plăti din plin această gafă de neiertat. Mai târziu, când va fi terminat cu acest amănunt mărunt care se numește școală, va elimina orice concurență care-l privește. Niciun intelectual autentic nu își va găsi locul prin preajma sa decât în cazuri absolut stringente.
Fire solitară, încântată de propria superbie, va avea mari îndoieli în privința iubirii. A iubi constituie o slăbiciune de căpătâi pentru acest specimen aparte al umanității. O pierdere de timp supremă, iubirea fură din prețioasa energie a mersului peste cadavre.
Pentru el, vârsta e doar o cifră, pentru că pur și simplu nu poate înțelege ce înseamnă experiența și înțelepciunea senectuții. Nu respectă nicio autoritate în afară de a sa, iar bătrânii ar face bine să facă loc tinerimii frumoase și libere, așa cum este el. Istoria, cu toate cifrele ei inutile, nu are nicio relevanță pentru statistica unui asemenea om de succes. Zerourile, cât mai multe, și funcțiile bine remunerate, aranjate pe viață, sunt singurele certitudini în această mare de îndoieli. Bineînțeles, pentru el boala și moartea nu există. Ar fi prea de tot ca un astfel de exemplar să își găsească sfârșitul într-un mod atât de stupid și neprogramat.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „