Locul în care am crescut este impregnat în existența fiecăruia dintre noi. Fie că iubim sau nu ținutul de origine, acesta este contopit în ființa noastră și are o mare influență asupra felului în care privim realitatea. Din păcate, cei mai mulți dintre oamenii care au ca proveniență o localitate rurală așteaptă cu jind momentul evadării din meleagurile care le-au fost casă ani întregi. Ei tânjesc după agitația, entuziasmul și oportunitățile pe care marile orașe le oferă, iar majoritatea nici măcar nu se mai gândește la întoarcere, dând uitării pentru totdeauna locul în care a copilărit și a evoluat.
Bezdedenii sunt însă un soi aparte, așa cum le place mereu să spună. Ei nu pleacă și dacă pleacă, se întorc. Fie pentru o scurtă vacanță, fie pentru că s-au săturat de haosul urban, fie pentru că le era dor de pacea și familiaritatea comunei.
Devotamentul lor pentru locul de baștină ne face să ne întrebăm ce face ca această comună dâmbovițeană să ocupe un loc atât de important în inimile locuitorilor ei. Vom cunoaște mai bine acest tărâm al cărui magnetism îi întoarce pe nativi și-i atrage pe străini chiar de la bezdedeni.
Pe drumul ce face legătura între Valea Ialomiței și Valea Prahovei, de-a lungul pârâului Bizdidel, se află comuna Bezdead. „Cel mai întins și bogat sat din munții Dâmboviții”, scria Alexandru Vlahuță în celebra sa lucrare, „România pitorească”. Ascuns de dealuri subcarpatice de sute de metri, înțesate cu păduri de fag, mesteacăn și arin, Bezdead este un meleag al tinereții veșnice, numele comunei însemnând în limba slavă „fără bătrâni”.
Localnic: În urmă cu mai multe sute de ani, aproximativ 200 de familii au venit pe aceste meleaguri. Se spune că ar fi venit din Provița, din județul Prahova, iar pentru că erau majoritar familii tinere, i s-a dat localității numele de Bezdead, ceea ce, în slavonă, ar însemna satul fără bătrâni. În plus, în zona Bezdeadului există mai multe izvoare cu apă sărată, acestea alimentând unele legende cum că ar fi un fel de fântâni ale tinereții și că cine bea din ele nu îmbătrânește.
Pajiști colorate cu felurite flori, întinse grădini de pruni, meri, nuci și cireși, dar și izvoare de apă dulce și sărată completează decorul pitoresc al localității dintre dealuri. Acestea au devenit de-a lungul timpului o adevărată inspirație pentru artiști, frumusețea locului fiind consemnată în creațiile literare ale lui Vasile Voiculescu, Ion Sadoveanu, Iordache Golescu, Cezar Bolliac, dar și în picturile lui Ion Emil Lungeanu.
Însă Bezdeadul exista cu multă vreme înainte ca acești artiști să se fi născut, să fi ajuns aici și să-și fi realizat operele. Localitatea este una dintre cela mai vechi așezări atestate din județul Dâmbovița, fiind menționată într-un document ce datează din anul 1530, „Hrisovul lui Efrim din Bezdead din anul 1530-1531” (Davidoiu, 2020)
De departe totuși, principalul motiv pentru care Bezdead și-a câștigat notorietatea este reprezentat de „Malu de Răsună”. Un versant perfect vertical, alcătuit din argile, marne și gresii, înalt de 25 de metri si producător al unui fenomen aproape unic.
Localnic: Ce este spectaculos la Malu de Răsună e că orice zgomot este reverberat și se întoarce foarte clar.
Pentru că nu s-au făcut niciodată cercetări cu privire la formarea Malului de Răsună, legendele au luat locul explicațiilor științifice.
Localnic: Se spune că ar fi opera diavolului, pentru că se mai numește și „Râpa Dracului”. Alții spun că aici ar fi fost un vulcan a cărui magmă a creat această formă specială, iar alții spun că s-ar fi format pe vremea potopului lui Noe, drumul fiind pe atunci un lac, iar vârful râpei era malul apei.
Renumele Malului a răsunat chiar și în urechile istoricului Jean Alexandre Vaillant. Sosit în 1839 la Bezdead, francezul a escaladat versantul și, ajuns în vârf, a strigat cât a putut de tare „liberté, égalité, fraternité”, deviza francezilor multiplicându-se sub efectul de ecou dat de forma de relief.
Nu doar misticismul creat de toate aceste legende este ceea ce atrage lumea aici, ci și oamenii. Fie că sunt agricultori, păstori, apicultori sau meșteșugari, fie că lucrează în afara comunei, bezdedenii reprezintă un colectiv omogen. Aici nu numai că toată lumea cunoaște pe toată lumea, toată lumea ajută pe toată lumea. Toată lumea salută pe toată lumea și toți au un respect aparte pentru consătenii lor.
Acestea sunt unele dintre motivele pentru care bezdedenii, fie că recunosc sau nu, fie că o fac vădit sau mai voalat, mai mult sau mai puțin, își iubesc comuna. Pentru ei, Bezdead este mai mult decât o oază a păcii și frumuseții. Bezdead este siguranță. Bezdead este familie. Pentru aproximativ 4500 de oameni, Bezdead este acasă.

,,Articol redactat de viitoarea jurnalista a Comunei Bezdead Denisa Sora’’