Relațiile sunt o treabă foarte complicată, dar pe cât de complicată, pe atât de frumoasă. Știți cum se spune, că oamenii singuri dau cele mai bune sfaturi atunci când vine vorba de problemele legate de cuplu, însă mie îmi place să cred că sunt excepția care confirmă regula, de vreme ce și înainte să am o relație serioasă, dar și după, am reușit întotdeauna să gândesc realist, obiectiv și destul de corect, consider eu, astfel încât să mă ajut pe mine și pe ceilalți atunci când a fost nevoie.

Spuneam la început că vorbim despre treburi destul de dificile și de complicate, referindu-mă, desigur, la toate lucrurile neprevăzute care apar pe parcursul unei relații, căci principiile, chestiile de bază, mi se par destul de ușor de stabilit și chiar de pus în practică, de urmat, de revizuit și de consolidat. Cu toate acestea, bineînțeles că în comparație cu teoria, practica este cea care ne dă, de cele mai multe ori, bătăi de cap.

Vorbeam de principii și de chestii de bază și aici mă refer la toate subiectivismele care vin la pachet cu ceea ce este normal. De pildă, nu este normal să accepți violența, de oricare fel ar fi ea, însă poate că odată cu aceasă treabă, unii nu acceptă nici duritatea în critică. Acesta este doar un exemplu din miile pe care aș fi putut să le dau, însă mă opresc aici, căci mai mult ca sigur ați înțeles ideea.

Ceea ce vreau să subliniez, de fapt, este ideea că fiecare are propriile reguli, doleanțe, dorințe, idei, fiecare are o viziune diferită pentru așa numita „relație perfectă”. Eu, sincer, consider că ea nici nu există. Nici ea și nici omul potrivit, ori completarea fără de cusur. Toate acestea se învață și prind contur atunci când există voință. Atunci când vei vrea, atunci când te vei strădui, abia atunci vei putea fi numit potrivit, perfect, suflet-pereche, ales, ori mai știu eu ce apelativ de genul.

Până atunci, până la a exprima micile dorințe pe care le avem, trebuie să fim fermi în anumite privințe, trebuie să știm ce e bine să cerem, când și mai ales cui. Ajunge să sune și, de fapt, să fie o mantră: îmi doresc în viața mea o persoană sinceră, darnică și dornică, care să mă respecte, să îmi aprecieze munca și eforturile, să mă susțină și să mă ambiționeze. Desigur, și de cealaltă parte lucrurile trebuie să fie la fel și astfel vă veți atrage. După ce vă veți găsi, în încercarea de a vă clădi relația, veți avea nevoie de o altă mantră. Pentru a vă menține cuplul stabil, de o alta și tot așa. Repet, toate acestea sunt subiective, fiecare ne dorim lucruri diferite, însă toți trebuie să știm ce vrem de fapt. Până atunci, vă spun că rețeta pentru relația perfectă nu există. Ea se face din ochi și cantitățile ingredientelor sunt în proporții dintre cele mai variate.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.