Creștinii ortodocși marchează, astăzi, Adormirea Maicii Domnului sau Sântămaria Mare, una dintre cele mai mari sărbători prăznuite de credincioşi, în fiecare an, pe 15 august. Popular, Adormirea Maicii Domnului este considerată ziua care desparte lunile călduroase de cele reci.
Tot la această dată este sărbătorită Ziua Marinei, Maica Domnului fiind considerată ocrotitoarea marinarilor. La malul mării, dar şi în oraşele dunărene sunt organizate ample serbări.
Datorită multiplelor semnificații, această zi a fost declarată sărbătoare naţională, în România.
In dimineața acestei zile, femeile merg la biserica si împart struguri, prune și faguri de miere. Apoi, femeile merg in cimitir si tămâiază mormintele rudelor.
Ciobanii coboară oile de la munte , bărbații își schimba pălăria cu căciula și se interzice scăldatul in apa râurilor spurcata de cerb, dar si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei.
De asemenea, fetele nemăritate culeg flori din grădină, pe care le duc la biserică, aşezându-le la icoane. În modul acesta, se crede că familiile acestora vor fi protejate de boli şi de necazuri.
Tot din această zi de sărbătoare, femeile însărcinate se roagă la Maica Domnului, pentru ca aceasta să le protejeze pe toată durata sarcinii şi să le ajute să nască prunci sănătoşi.
În aceasta zi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, pentru că apoi vor fi bune de leac.
În mediul rural se obişnuieşte să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se “leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.
În casele care au fete de măritat, icoana Fecioarei se spală cu flori de busuioc pentru ca fetele să aibă noroc cu un flăcau cumsecade, harnic şi drăgăstos sau se culege năvalnicul – o plantă care creşte în păduri şi se dăruieşte fetelor tinere ca să aibă parte de cât mai mulţi peţitori.
După Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se deschide sezonul de nunţi, care durează din 16 august şi până în 14 noiembrie, încep şi târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor.
Astăzi își sărbătoresc onomastica peste 2 milioane de români – majoritatea fiind femei care poartă numele de Maria, Mariana, Mărioara, Măriuca, Marinela, Marilena, Mioara sau Marina, dar și bărbații purtători ai prenumelor Marian, Marin, Mario, Marius sau Marinică.
Numele Maria este, în general, considerat ca fiind de origine ebraică, provenind din Maryam sau Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise, şi e compus din mar, care însemnă picătură, și yâm, care însemnă mare.
Unii savanți consideră însă că Maryam, cuvânt de origine egipteană care datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor, este compus din două părți, prima înseamnă “a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon.
În greacă, cuvântul a devenit Mariamn, iar pentru creștini cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă “aleasă, iubită de Dumnezeu“.
AUTOR: F.S.
