Ultimul sfârșit de săptămână din luna august se anunță liniștit, nostalgic, ca o poveste de dragoste aflată în pragul despărțirii. În orașul meu e ceață, picură încă de dimineață și tot ce îmi pot imagina este o lumânare parfumată aprinsă pe noptieră și cearceafuri albe, cu miros curat și proaspăt. Ultima lună de vară din an se încheie tomnatic, parcă prevestind anotimpul de care ne vom bucura în perioada imediat următoare.

Vremea de afară se reflectă în starea mea de spirit, și nu doar în a mea, căci oamenii încep să se grăbească, să alerge pe străzi sub umbrele lor colorate și să lase în urmă dulcele gust al verii pe care chiar dacă nu vor, sunt nevoiți să o uite. Grupurile de tineri încearcă din răsputeri să țină timpul în loc, invocă căldura îmbrăcând tricouri cu mâneci scurte și pantaloni cu glezne neacoperite, însă afară este din ce în ce mai răcoare și doamnele poartă deja bluze din materiale grosuțe. Școlile sunt pregătite să primeacă elevi, facultățile să primească studenți, iar treaba aceasta liniștește și neliniștește, în același timp, oameni din categorii diferite de vârstă.

Citesc pe internet și văd pe site-urile de socializare cum toată lumea încearcă să profite de acest weekend, în ideea de a încununa cum se cuvine sfârșitul verii. Personal, parcă tânjesc după o zi de toamnă, cu frunze ruginii și cu miros de vânt. Așa sunt eu, mă plictisesc destul de repede, iar cele trei luni de nopți lungi, de agitație, de mare, de soare, de porumb fiert sau copt, de pepene, de călătorit, de drumuri lungi cu mașina, de înghețață și de cantități greu de calculat de apă, parcă mi-au cam ajuns. În alte câteva luni o să îmi fie, cu siguranță, din nou dor de ele, dar până atunci, am de gând să mă bucur de tot ce va aduce această toamnă cu ea. Mereu am crezut că fiecare anotimp are ceva al lui. Spre exemplu, magia sărbătorilor face ca iarna să fie una dintre cele mai îndrăgite perioade din an, urmată de primăvara care ne trezește la viață și nu în ultimul rând de torida vară care ne bucură pe toți, de la mic la mare. Toamna, în schimb, parcă n-a avut niciodată ceva al ei, cel puțin nu pentru cei crescuți la oraș, care nu știu nimic despre truda și mândria celor ce culeg roadele anului în acest anotimp.

Din punctul meu de vedere, însă, toamna este, poate, cel mai complex anotimp. Avem parte pe parcursul ei de zile călduroase de vară, de ploi de primăvară și de friguri de iarnă. Practic, in fiecare dimineață riști să te trezești într-un alt anotimp, vremea e plină de surprize și tu aștepți cu nerăbdare să vezi ce va urma. Ador serile târzii în care sunt nevoită să îmi acopăr umerii, în care prietenii parcă devin mai sinceri, în care concluzionăm agitația din ultima perioadă și reflectăm, cumva, asupra tuturor întâmplărilor din ultimele luni. Toamna parcă avem mai mult timp pentru noi, iar ultimul weekend de august strigă din toți rărunchii că a venit, în sfârșit, vremea ei!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.