În fiecare an, pe 14 septembrie, este prăznuită cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. De Înălțarea Sfintei Cruci se leagă amintirea a doua evenimente deosebite din istoria creștinismului: aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată dată ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Conform tradiţiei populare, de ziua Crucii, se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară. Nu este voie, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.

Tot în această zi, preotul sfinţeşte casele credincioșilor, dar și via şi butoaiele de vin, pentru ca şi în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi acum. Ei trebuie păstraţi că ofranda pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutura şi muzica.

Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post, prin rugăciune şi prin praznice. Credincioşii postesc pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru ca bunăstarea să se păstreze în casele lor.

Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.

În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

Dacă în ziua de 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare, înseamnă că vremea se răceşte.

Dacă tună în această zi, urmează o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună cârduri de ciori gălăgioase, în curând va cădea bruma.

AUTOR: F.S.