Așa cum am mai spus de-a lungul articolelor mele, locuiesc sub însorita cetate a Târgoviștei , care, dacă stau să mă gândesc, n-a fost deloc însorită în ultimele zile. Din contră, diminețile au fost reci, posomorâte, iar norii au acaparat în întregime cerul altădată senin. De orașul meu sunt atașată, nu doar pentru că m-am născut și am crescut aici, ci și pentru că este încărcat de istorie, la fiecare colț de stradă găsești ceva interesant de fotografiat și pe cât este de mic, pe atât este de încăpător. Mă rog, cu excepția locurilor de parcare, subiect pe care m-am hotărât să îl dezbat chiar în articolul de astăzi.

Zona în care locuiesc este liniștită, părinții îi lasă pe cei mici afară fără vreo nesiguranță, verificându-i doar din când în când – de multe ori doar aruncându-și o privire scurtă pe geam, este plină de spații verzi, îngrijite, bordurile sunt colorate în alb și blocurile sunt așezate asemeni unui zid de protecție. Un cartier aflat în centru orașului, aproape de orice necesitate. Un loc în care majoritatea oamenilor se cunosc, se respectă și se ajută la nevoie.

Cu toate acestea, ca în orice situație aparent ideală, există și probleme pe care pur și simplu nu le putem ignora. Una dintre aceste probleme este strâns legată de parcarea aproape inexistentă. Faptul că în vecinătatea blocurilor se află o clinică medicală înrăutățește situația, zeci de oameni vin aici cu mașina și parchează pe unde apucă, fără să țină cont de vreun semn de circulație și de cele mai multe ori nu fac decât să o încurce. Aici înveți șoferie, înveți să treci cu automobilul printr-un culoar de alte autovehicule, faci obstacole, jaloane și parcările incomode sunt la ordinul zile – asta în cazul în care găsești un loc în care poți să lași mașina, chiar și chinuindu-te, căci există și situații în care ești nevoit să îți pui autoturismul la un kilometru distanță de blocul în care stai.

Da, nu sunt locuri de parcare delimitate, da, sunt și mașini care nu circulă, ci doar ocupă spații, da, oamenii sunt neînțelegători, individualiști, egoiști și chiar nesimțiți. Cu toate că știu foarte bine problema și nu de puține ori s-au găsit în ipostaza de a nu avea unde să parcheze, aleg să o facă, atunci când este loc, gândindu-se doar la ei. Știți momentele în care pui mașina atât de aproape de un gard viu încât trebuie să te dai jos pe partea pasagerului, ori să riști să îți zgârii mașina doar pentru că ai parcat la o distanță mult prea mică de crengile ascuțite? Eu le știu, însă majoritatea vecinilor mei, nu.

De curând s-au amenajat încă cinci locuri, de fapt, s-a amenajat un spațiu în care merg parcate cinci mașini. Săptămâna trecută acolo erau puse doar două, căci erau puse prost. Și-atunci stau și mă întreb: de ce ne văităm atât de tare în stanga și în dreapta că sunt atât de multe mașini și atât de puține locuri în care le putem lăsa în siguranță, încât și dacă am parca doua pe același loc tot nu ar fi de ajuns, dar parcăm una singură pe două sau chiar pe mai multe locuri? Va răspund tot eu: pentru că vorba aceea, multă lume, puțini oameni

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște