Înca nu m-am hotărât dacă să cred în iubire ca fiind simplă și, cumva, venită de la sine. O bună parte din mine simte că pentru dragostea aceea pe care o vedem adesea în filme trebuie să luptăm, să îmbunătățim în permanență. Nu până la epuizare, nu percepând toate acestea ca pe un chin, ci mai de grabă ca pe o dorință constantă de a proteja și de a ajuta iubirea să înflorească. Nu, nu despre acest subiect vreau să vorbesc astăzi, însă mi s-a părut că această justificare reprezintă de fapt un debut potrivit pentru textul prezent.

Gesturile mici construiesc un tot mare. Gesturile mici demostrează sentimente mari. Gesturile mici aduc fericiri depline. Gesturile mici sunt făcute de oameni mari și mici deopotrivă, însă doar de oameni suficient de “mari”. De pildă, un copil aduce flori în dar mamei pentru că acestea o fac să zâmbescă. El nu știe mai mult de atât. Un bărbat care aduce în dar flori femeii iubite știe multe altele. Dacă n-am repetat de îndeajuns de multe ori sintagma “gesturi mici” și dacă nu v-ați dat încă seama că acesta este subiectul articolului de astăzi, rămâneți aici, căci în rândurile ce vor urma cu siguranță vă veți convinge.

Căsnicia, cuplul, relația de prietenie ori legăturile de sânge sunt, desigur, bilaterale. Niciuna dintre acestea nu se formează cu ajutorul unui singur individ. Întotdeauna este nevoie de doi sau, după caz, de mai mulți, astfel că întotdeauna gesturile de iubire, de amiciție, trebuie să vină din ambele părți. Nu este suficient ca doar unul dintre parteneri să demonstreze că ține la celălalt. Nu este suficient ca doar unul să acționeze astfel încât lucrurile să meargă.

Dăm cu fiecare ocazie vina pe ritmul alert în care trăim, însă așa cum ea își face timp să îți pregătească prânzul pentru lucru, tu poți în schimb să te oprești în drum spre casă, la florărie. Astăzi, când ieși de la metrou, te poți opri să cumperi o ciocolată, mâine îi poți face tu cafeaua, plasele cele mai grele sunt cele pe care este indicat să le cari tu. Nu neapărat pentru că ea singură nu ar putea, ci pentru că îți dorești să o protejezi, așa-i?

Fă-ți timp să o asculți, să o ajuți la curățenia de Crăciun, să schimbi becurile și să faci ordine în nenorocitul ăla de dulap cu scule pe care te roagă de câteva luni să-l pui la punct. Iar tu, femeie, fă-l să zâmbească, poartă din când în când rochia aia în care îi place să te vadă, privește meciul cu el, nu te supăra când vrea să iasă afară cu prietenii. Amândoi aveți nevoie de spațiu. Amândoi trebuie să vă doriți ca relația să prospere, amândoi trebuie să faceți din când în când gesturile mici – care formează un tot mare.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște