Și când obosește să poarte povara calomniei și a tot soiul de dezvăluiri ale oamenilor de bine, tace, ascultând corul celor care au nevoie de un țap ispășitor. Cei ce o iubesc, suferă alături de Ea. Cei ce o urăsc, indică precis păcatele mădularelor Ei. Păstorul, hulit și batjocorit, a luat asuprăși neputințele celor care n-au observat că albul nu-i mare, ci curat. Știe prea bine spusa Scripturii: Bate-voi păstorul și se vor risipi oile…
E greu de sesizat măreția celor care fac adevărata istorie sub o ploaie de reproșuri și înjurături. Care păstrează trecutul și construiesc viitorul. Oameni care văd dincolo de orizontul întunecaților nori ai furtunilor trecătoare. Care nu dau bir cu fugiții și plâng atunci când nu-i vede nimeni. Cultura parastasului îi va recupera, ipocrit, mai târziu. Când nu investigațiile unui veac locuit de oameni mărunți, ci măreția unui vis și moștenirea lăsată unei posterități mai bune contează.
Ar fi interesant de investigat cum este gestionată ura de către comunitatea cea mai hulită din ultimii ani, de câte ori s-a depășit măsura iertării de șaptezeci de ori câte șapte. Scuipatul și hula le vor suporta cei mulți. Morala impecabilă a celor care aruncă piatra ascunde întotdeauna păcatul de neiertat al ipocriziei. Într-un timp al încercării și al bolii, nu Ea trebuie să fie văzută ca sprijin. Știu ei vechea deviză a calomniei bolșevice: poporul sărăcit de propria elită spirituală. Mai târziu, urmând aceleiași istorii care se încăpățânează să se repete, va urma eliminarea elementelor dușmănoase.
Originea noastră latină ne dă privilegiul de a avea clanuri, carteluri, o întreagă mafie. Scenariul perfect e acela al urmăririi și demascării hoților. Prostimea se uită încântată la ce se poate preta un jurnalist postmodern, în timp ce mafioții adevărați stau cu mâinile până la cot în buzunarele ei. Îndrăgostită inexplicabil de veșnicul statut de victimă a descoperit, în sfârșit, sursa tuturor nemulțumirilor.
Ajunsă la exasperare, într-o atmosferă insuportabilă, i s-a oferit României, absolut întâmplător și din dragostea de adevăr a unora care au mințit tot timpul, ocazia unui adevărat linșaj mediatic. Malaxorul crud al urii populare are, însă, rațiuni greu de pătruns de cei care astăzi râd de incompetența vinovată a unor funcționari bisericești. Poporul își uită repede idolii de ieri…

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „