Am povestit aici, de-a lungul timpului, atât despre aspectele frumoase din viața de zi cu zi, cât și despre cele mai puțin plăcute care, de multe ori, ajung să ne guverneze starea de spirit. Este just că atunci când am avut ceva negativ de spus despre un anumit tip de comportament, despre o atitudine, ori despre o situație anume, cuvintele se poate să fi sunat mai tăios, mai vehement și pe alocuri chiar răutăcios. Mi se întâmplă destul de des să aleg să scriu, pentru a evita o dispută, și mărturisesc că atunci când sunt supărată cuvintele par că se tastează singure, iar eu reușesc să redactez un articol dintr-o singură suflare. Aceste texte sunt cele pe care îmi este foarte greu să le structurez, care de cele mai multe ori nu au un fir narativ explicit, dar care, după părerea mea, sunt unele dintre cele mai sincere.
Așa cum sper că v-ați dat seama deja, astăzi vreau să aduc în discuție un subiect destul de deranjat pentru mine, comportamentul curierilor – indiferent de firmă – care nu de puține ori m-a pus într-o ipostază dificilă, ori din cauza căruia am picat, la un moment dat, într-o lumină proastă. Desigur, vreau să încep prin a vă spune că sunt conștientă de dificultatea oricărei meserii, că știu cât de solicitant este să iei în considerare doleanțele fiecărui client, că oricine își dorește să-și ușureze job-ul, să își diminueze programul de muncă și așa mai desparte. Toate acestea, însă, nu justifică nicidecum o atitudine lipsită de respect, un dezinteres fantastic pentru locul de muncă, ori chiar atitudinea de a jigni, de a hărțui sau de a profita de un client.
Mi s-a întâmplat de mult prea multe ori, cu toate firmele de curierat de la mine din oraș, nu cu toți curierii, dar cu cel puțin unul, o dată la câteva luni. Mi s-a întâmplat să fiu întrebată de ce nu mă aflu acasă, în condițiile în care am menționat exact că pot fi găsită la adresă doar după o anumită ora, mi s-a întâmplat să fiu trasă la răspundere pentru modalitatea de plată pe care am ales-o, mi s-a întâmplat să nu primesc rest în mod inteționat, să accept un colet achitat ramburs care avea în mod evident defecte în urma transportului și multe altele. M-am comportat de fiecare dată civilizat, am lăsat de la mine și am încercat să încalț pantofii celui din fața mea.
Mă întreb adesea dacă nu cumva curierii au impresia că odată plasată comanda, clientul își ia concediu și singurul lucru pe care îl face este să aștepte livrarea, pune vieții pauză și se asigură că în următoarea perioadă va fi disponibil în orice zi a săptămânii, la orice oră din zi și din noapte, cu banii ficși (musai plus tips), în fața blocului (căci etajul și numarul apartamentului sunt doar niște cifre tastate aleatoriu de care ei cu siguranță nu trebuie să țină cont), pentru a întâmpina bucuros curierul. Toate acestea mă fac să cred că tare bine ar fi dacă s-ar introduce în sistem, pe lângă concediul de odihnă, concediul pentru livrări, comenzi online sau diverse pachete. Doar n-am vrea să îi indispunem pe curieri!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște