Trecerea timpului este una dintre cele mai mari schimbări de care am luat seamă în viața de adult. Copil fiind, îmi aduc aminte nerăbdarea cu care așteptam să vină ziua mea, sărbătorile de iarnă sau vacanța de vară. Mi se părea că un an durează o veșnicie și uneori credeam că zilele se scurg greu dinadins, tocmai pentru a-mi prelungi mie suferința. Imediat ce am crescut am realizat că viața trece cât clipim, că cele doisprezece luni se repetă cu viteza gândului, că oricât m-aș strădui, n-am cum să țin, nici măcar puțin, timpul în loc.
Am simțit nevoia să spun toate cele de mai sus nu neapărat în loc de introducere, ci mai de grabă pentru a justifica rândurile următoare. Astăzi mă gândeam la subiectele pe care de-a lungul vremii le-am atins aici cu voi și imediat am realizat că parcă ieri scriam despre luna decembrie și despre sărbătoarea Craciunului. Ținând cont de vremea de afară și aruncând un ochi spre calendar, mi-am dat seama că în curând vom putea vorbi din nou despre magia cu care vine încărcată iarna. Dar cum? Atât de repede? Deja?
Uneori am impresia că timpul este ca o capsulă în interiorul căruia ne desfășurăm. Oxigenul dinăuntrul ei este cel care ne ține în viață exact atât cât trebuie – nici o zi în plus, nici o zi în minus. Și-atunci nu pot decât să mă întreb de ce, cu toate că știm cu toții această realitate, uneori ne comportăm ca și cum am fi nemuritori? Timpul se compactă atât de tare, anul începe să nu mai aibă patru, ci doar două anotimpuri, săptămâna trece imediat, weekendul mai repede de atât, iar noi am ajuns să purtăm astăzi tricou și mâine geacă de iarnă. Cei mici se schimbă și cresc cu viteza luminii, părinții ne îmbătrânesc de pe o zi pe alta, iar noi ajungem să nu ne recunoaștem în oglindă. Timpul și schimbarea merg mână în mână, ca doi prieteni buni, de nedespărțit. Așa cum nimic nu rămâne neschimbat, nici timpul nu poate fi oprit în loc.
În alergarea nebună de a avea mai mult, uităm că una dintre cele mai prețioase resurse pe care le avem, unul dintre cele mai frumoase și scumpe cadorui pe care îl putem da în dar este timpul. Căci indiferent de sumă, acesta nu se poate cumpăra, oricât am încerca, acesta nu poate fi luat înapoi. Și dacă nu vă vine să credeți, dacă abia v-ati întors din vacanța de vară și deja vă faceți planuri pentru Revelion, înseamnă că și pentru voi timpul trece prea repede. Înseamnă că și voi sunteți oameni mari care nu-i mai pot înțelege pe cei mici, care nu mai pot percepe nerăbdarea lor, care nu știu unde li s-a dus timpul și cum să facă să-l mai țină, măcar puțin, în loc.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște