Din seria “din tot și din toate câte puțin” vorbim astăzi despre realitatea alternativă pe care ne-o oferă internetul, cu ajutorul platformelor de socializare, televizorul, prin filmele și serialele difuzate, radioul sau cărțile. Vorbim despre sacrificiul suprem, despre iubirea nemărginită, despre binele ce câștigă întotdeauna în fața răului. Despre cât de toxice pot fi aparențele și despre cât de tare ne pot influența ele alegerile.

Nu știu despre voi, însă eu atunci când termin un film pe care l-am urmărit cu sufletul la gură, pur și simplu nu știu ce să fac. Mă cuprinde un sentiment de vinovăție incontestabil, îmi detest stilul de viață și consider că îmi irosesc timpul. Mă tem că nu am făcut destule, că n-am să fac niciodată, ajung să cred că o viață în afara legii poate fi chiar interesantă, că banii nu-mi ajung, că n-am să cunosc niciodată luxul suprem, că n-am să dețin nicicând afaceri de succes. Îmi compar relația cu acel cuplu perfect care desigur că a rămas împreuna – indiferent de câte provocări a trebuit să înfrunte; mă gândesc că iubirea adevărată are o rețetă clară, cea pe care am văzut-o în film, și mă tem că ceea ce am eu nu e îndeajuns de verosimil, iar cine mă cunoaște știe că asta este o prostie, pentru că eu consider povestea mea de dragostea ca fiind cea mai frumoasă, cea mai reală, cea mai apropiată de sublim.

Revenind, nu sunt eu cea care va trage un semnal de alarmă cu privire la cât de tare dăunează comparațiile, mai ales atunci când subiectele comparate fac parte din realități diferite. Deja pe social media au început zeci de campanii cu privire la cât de tare ne afectează viața de zi cu zi, culmea, social media. Așa cum am pledat de fiecare dată, și astăzi o fac tot pentru informație, pentru discernământ, pentru triere, pentru defalcarea realului, pentru eliminarea decorului frumos și popular, luxos și greu de accesat. Pledez pentru păstrarea esenței, pentru prezentarea realității așa cum este ea, pentru evitarea deformării acesteia. De ce? Pentru că oricât de atrăgătoare este o fotografie a unei femei frumoase din punct de vedere estetic, cu trăsături perfect simetrice, ea nu există de fapt. Cu toate acestea, se pare că majoritatea, în loc să o privească și atât, o compară cu sine și aleargă după transpunerea în dânsa.

Poate că era deschiderii, a informației, a evoluției și a cunoașterii aproape infinite nu este întotdeauna atât de pozitivă pe cât o vedem. Poate că am uitat să facem diferența dintre viața reală și cartea pe care tocmai am terminat-o de citit, dintre noi, cele din oglindă, și coperta revistei pe care o răsfoim. Am uitat că nu de puține ori, viața bate filmul, iar actori putem fi, zilnic, noi.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște