După calculele mele, cele patru weekenduri din luna decembrie înseamnă, negreșit, minim patru articole dedicate sărbătorilor de iarnă. Astfel că, fie că voi aduce în discuție subiecte “crăciunistice”, fie că nu, cu siguranță toate textele următoare vor debuta cu un intro dedicat acestei perioade magice. Cum ar spune englezul, am simțit nevoia să fac un mic “disclaimer” încă de la început, tocmai pentru a nu gândi că trebuie să vă explic de fiecare dată obsesia mea pentru venirea sărbătorilor. Oricum, bănuiesc că mulți dintre voi v-ați prins de faptul că așa cum locuțiunea “doamna cu pisicile” își găsește uneori loc în exprimare, în egală măsură pe mine mă puteți striga “doamna Crăciun” – iar eu vă voi răspunde.

Revenind, titlul articolului de astăzi nu a fost ales întâmplător, însă știm toți că această perioadă în care ne aflăm – sfârșitul și începutul unui nou an – este de fapt o perioadă în care majoritatea își face o retrospectivă asupra celor întâmplate, asupra reușitelor, asupra dorințelor împlinite, dar și asupra celor pe care vor încerca să le înfăptuiască, poate cu puțin noroc, în anul următor. Mă gândeam zilele trecute la ce mi-a mai rămas mie pe listă, la ce am realizat, dar mai ales la ce mai am de lucrat. Desigur că este vorba despre o lista! Am așternut cuminte pe hârtie, la finalul anului trecut, tot felul de lucruri pe care mi le doream. Ieri, recitind, mi-am zis: poate că nu s-au împlinit pentru că nu le-am spus cu voce tare!..însă imediat mi-am dat seama că, de fapt, dorințelor le dăm glas și în alte moduri.

Știu, știu, internetul urlă: manifestare. În ultima perioadă am tot citit și am tot văzut în mediul online abordarea aceasta și cum oamenii se comportă de parcă lucrurile sunt noi, însă câți dintre voi nu v-ați imaginat, măcar o dată, cum ar fi dacă cea mai mare dorință pe care o aveți s-ar materializa? Ei bine, și aceasta este tot o formă de manifestare. Și în altă ordine de idei, chiar dacă nu am recitat în oglindă ceea ce ne dorim, asemenea unei poezii abia învățate pentru serbare, sunt sigură că toți am dat glas, prin alte forme, propriilor dorințe.

Astăzi nu este neapărat despre venirea Crăciunului, însă este despre rugămintea de a nu vă încărca, chiar acum, la sfârșit de an, cu tot felul de reproșuri. Este normal să ne dorim lucruri, să ne plănuim anumite direcții, însă nu fiți prea aspri cu voi dacă, din numeroase motive, ceea ce v-ați dorit nu s-a întâmplat neapărat. Perioada magică în care ne aflăm ne face să fim mai buni, haideți să fim și cu noi. Tot ceea ce ne punem în gând, la cumpăna dintre ani, se poate materializat prin muncă, însă este nevoie și de puțin noroc. Oricum ar fi, nu vă faceți griji, căci dorințelor le dăm glas și dacă nu le rostim cu voce tare.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște