În prag de Ajun, căci scriu acest articol în 23 decembrie, iar cu puțin noroc voi îl veți citi în ziua sfântă a Crăciunului, mă dezic de texte sezoniere și nu vorbesc despre brazi împodobiți, cadouri perfecte sau fulgi de zăpadă. În urrmătoarele rânduri, și promit că nu o să fie foarte multe, vreau să vorbim despre ceea ce numim Crăciun și despre ceea ce este el de fapt: Nașterea Domnului.

Viața este de multe ori nedreaptă, însă nimic nu rămâne, niciodată, neplătit. Aveți credința că de acolo de unde Dumnezeu a luat, a și pus înzecit în schimb. Știu, e greu să cauți binele, dar aveți încredere că el există. Îmi doresc de foarte mult timp să punctez o chestie, și anume că uneori, ceea ce ne dorim cu ardoare nu este ceea ce avem nevoie de fapt. Noi nu avem de unde să știm, însă El știe. Obișnuiam să spun, încă de mică, rugăciuni. Am căutat de-a lungul creșterii mele rețeta perfectă pentru a avea o relație strânsă cu divinitatea. N-am găsit-o niciodată, dar am înțeles, în timp, că nu este despre modul în care mă adrsez, ori despre ceea ce spun, ci mai degrabă despre simplul fapt că o fac. Ani la rând m-am întrebat cum este mai bine să procedez: să cer, să mulțumesc pentru ce am, să conving, să implor. În oricare dintre situații încheiam cu rugămintea “facă-se voia Ta” și destul de târziu am conștientizat că voia Sa oricum se va face, iar că cel mai indicat ar fi să sper și să rostesc timid: “facă-se voia Ta, și Ajută-mă să o înțeleg și eu”.

Așa vă doresc și vouă, să înțelegeți, să aveți răbdarea necesară și să nu disperați. Nu, nu pledez pentru a vă lăsa în voia sorții, Dumnezeu a lăsat pe pământ liberul arbitru cu un motiv, însă vă mărturisesc că indiferent de cât de tare ați greșit, indiferent de cât de mult considerați că ați făcut rău, El vă va iubi. Nu știu despre voi, însă eu am un crez al meu, indiferent de ce ar spune chiar și propria mea religie. Eu nu cred în existența unui iad, a unui infern atât de groaznic și de urât pe cum este descris. Eu cred ca Dumnezeul meu are loc lângă el pentru toți și mai cred că, asemeni unui părinte, nu va putea niciodată să facă diferențe între copii săi.

Vreau să închei și constat că nu prea v-am urat, chiar dacă, asemeni unui colindător înfrigurat, am traista plină cu urale: vă doresc vouă ce îmi doresc și mie. Astfel, pe lângă sănătate și prosperitate, sper să aveți parte de seninătate, de emoție, de bine și de frumos. Crăciunul, sărbătoarea Nașterii Domnului, cea pe care o cinstim an de an cu bucurie, nădăjduiesc să ne aducă tot ceea ce ne lipsește. Aș vrea să cearnă peste noi compasiune și empatie, judecată dreaptă, gânduri pozitive, îndestulare, realizare profesională și mulțumire interioară. Norocul să nu ne ocolească nici el, la fel și puținul ghinion pe care trebuie să îl cunoaștem, căci cum altfel am putea să apreciem multitudinea de lucruri frumoase de care avem parte în fiecare zi? Să nu uit! Mai mult decât orice, vă doresc credință. Credință de orice fel, în orice și în oricine, dar sper ca măcar în noaptea sfântă de Crăciun să aveți ceva în care să credeți!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște