Moneda unică europeană împlineşte, în 2022, 20 de ani. La data de 1 ianuarie 2002 bancnotele şi monedele euro au fost introduse în 12 ţări, pentru 308 milioane de cetăţeni, precizează Agerpres.

Potrivit Băncii Centrale Europene, aceasta a reprezentat cea mai amplă operaţiune de substituire de monedă întreprinsă vreodată, care a implicat sectorul bancar, societăţile de transport de valori, comercianţii cu amănuntul, firmele care administrează bancomatele şi distribuitoarele automate şi, desigur, publicul larg.

Euro a fost distribuit băncilor şi comercianţilor cu amănuntul încă din luna septembrie 2001 pentru a evita blocajele ce pot apărea în timpul procesului de aprovizionare. În consecinţă, în primele zile ale anului 2002, euro a fost disponibil într-un volum mare în toate sectoarele. Până la data de 3 ianuarie, de la 96% dintre aparatele de distribuire de numerar din zona euro se puteau retrage bancnote euro. La o săptămână după introducerea noii monede, peste jumătate din toate operaţiunile cu numerar se efectuau în euro.

După o perioadă cu circulaţie simultană care, în unele ţări, a durat până la două luni şi în timpul căreia plăţile puteau fi efectuate în euro sau în moneda naţională, euro a devenit unica monedă oficială în zona euro la 1 martie 2002.

Belgia, sediul principalelor instituţii ale Uniunii Europene şi ţară fondatoare a grupului comunitar, a intrat în zona euro la 1 ianuarie 1999 şi a făcut parte din primul grup de state care au pus în circulaţie euro, trei ani mai târziu, la 1 ianuarie 2002, relatează agenţia EFE.

Împreună cu Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Portugalia, Spania şi Marea Britanie, Belgia a semnat pe 7 februarie 1992 Tratatul de la Maastricht. Acest tratat a demarat lucrurile pentru ca în următorii ani să se creeze o uniune monetară, cu un sistem de bancă centrală şi o monedă comună.

Introducerea euro în Germania a fost acompaniată atât de temeri, determinate de consecinţele pe care le-ar putea avea renunţarea la marca germană, în special pentru inflaţie, cât şi de speranţe privind avantajele pentru cetăţeni şi companii, scrie EFE.

Tranziţia a fost însă mai uşoară decât în alte ţări care au adoptat euro, fiindcă germanii trebuiau doar să multiplice cu doi orice sumă în euro pentru a vedea, aproximativ, cât ar fi însemnat în mărci.

Intrarea euro în buzunarele italienilor în urmă cu 20 de ani, a fost „o măsură în mare parte pozitivă”, care a introdus ţara pe piaţa globală drept un mare exportator şi a animat modernizarea sistemului său, în pofida criticilor partidelor populiste, care acuzau moneda unică de toate relele, potrivit EFE.

Cel mai mare avantaj pentru Italia al euro a fost accesul la piaţa internă europeană şi la lanţul global, devenind al doilea exportator din Uniunea Europeană, potrivit profesorului de la Universitatea Bocconi, din Milano, Carlo Altomonte.

Ţările de Jos s-au numărat printre primele 12 ţări care au introdus euro la 1 ianuarie 2002, cea mai mare operaţiune de schimbare a monedei din istorie, care a fost acompaniată de dezbateri privind valoarea sa în raport cu guldenul sau legate de ajustările de preţuri la mărfuri, însă utilizarea sa a fost normalizată două decenii mai târziu.

Euro a reprezentat pentru Spania stabilitate economică şi capacitate de creştere, deşi în aceste două decenii au existat şi umbre, precum notabilele creşteri de preţuri pe care le-a adus cu sine odată cu intrarea în circulaţie sau incapacitatea sa de a amortiza criza financiară care „a ţinut ţara în şah”.

Experţii consultaţi de EFE consideră că rezultatul pentru Spania este „net pozitiv”, deoarece a determinat un cadru de stabilitate a cursului de schimb care a favorizat capacitatea de creştere şi avansul spre convergenţa cu Uniunea Europeană.

La 20 de ani de la introducerea euro, o mare parte dintre francezi s-au convins de avantajele unei monede unice europene, deşi au avut multe reticenţe. Cifrele macro au sprijinit, în general, validitatea acesteia, relatează EFE.

Un raport al Băncii Franţei semnalează că euro a permis stabilitatea preţurilor, ceea ce, la rândul său, a ajutat la păstrarea valorii economiilor. Documentul mai menţionează că indicele preţurilor de consum a trecut de la o medie de circa 5%, cu 20 de ani înainte de introducerea euro, la 1,7% în timpul celor două decenii ulterioare, adăugând că moneda unică a impulsionat economia printr-o scădere semnificativă a ratelor dobânzilor.

Când, la 1 ianuarie 2002, euro a început să circule în Grecia, nimeni nu îşi putea imagina problemele pe care aceasta le-a avut cu moneda unică, deşi acum sunt îndepărtate ştirile privind datele falsificate sau ameninţarea Grexitului.

Portughezii au schimbat în urmă cu 20 de ani escudo cu euro, o monedă despre care majoritatea consideră că a avut efecte pozitive pentru Portugalia, deşi nu a reuşit să realizeze convergenţa cu UE.

Începuturile nu au fost uşoare şi intrarea în circulaţie a euro a făcut ca, prin rotunjire, de la o zi la alta preţul micilor cumpărături să crească, aşa cum s-a întâmplat cu cafeaua, al cărei preţ a trecut de la 50 escudo (circa 25 de cenţi) la 50 de cenţi.

Astfel, la data de 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede în 12 ţări din Uniunea Europeană: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania, potrivit ecb.europa.eu.

Autor: Adrian G.