Cea mai vizitată atracţie turistică din Turkmenistan, faimosul crater „Poarta Iadului”, va înceta probabil să mai ardă după zeci de ani în flăcări. Preşedintele a ordonat închiderea definitivă a sitului, din motive de sănătate şi de risipă de resurse.
Vicepremierul Turkmenistanului „a primit instrucţiuni să adune oameni de ştiinţă şi, dacă este necesar, să aducă consultanţi străini şi să găsească o soluţie pentru a stinge incendiul„, a relatat CNN.
Deşi craterul de gaze naturale a devenit o atracţie turistică în ţara din Asia Centrală şi este cunoscut la nivel internaţional drept „poarta către iad”, Berdymukhamedov consideră că este de dorit ca experţii să găsească o modalitate de a stinge focul permanent, care arde de mai bine de cinci decenii.
Preşedintele a declarat la televiziunea naţională că acest crater provocat de om „afectează în mod negativ atât mediul înconjurător, cât şi sănătatea oamenilor care locuiesc în apropiere„, potrivit The Guardian.
„Pierdem resurse naturale valoroase de pe urma cărora am putea obţine câştiguri semnificative şi pe care le-am putea folosi pentru a îmbunătăţi bunăstarea poporului nostru„, a adăugat el.
Cea mai răspândită poveste despre originea craterului în flăcări explică faptul că, în 1971, un grup de geologi sovietici au forat în deşertul Karakum căutând petrol. În acest proces, au lovit o cavernă de gaze naturale, ceea ce a făcut ca platforma de foraj să cadă şi pământul să se prăbuşească, lăsând un crater de 225 de metri lăţime şi 99 de metri adâncime. Confruntaţi cu acest eveniment neaşteptat, geologii au decis să aprindă un incendiu pentru a împiedica răspândirea gazelor. Cu toate acestea, au trecut 50 de ani, iar craterul arde în continuare, devenind o atracţie turistică care atrage sute de curioşi.
Exploratorul şi vânătorul de furtuni, George Kourounis, s-a pregătit timp de un an şi jumătate pentru a fi prima persoană care să exploreze adâncurile craterului. În cele din urmă, el a făcut această expediţie riscantă în 2014, cu sprijinul National Geographic şi al companiei de turism Kensington Tours.
O parte a pregătirii sale a inclus antrenamente cu cascadori care fac cascadorii pentru filmele de la Hollywood, cu scopul de a-i da foc de mai multe ori, astfel încât să fie pregătit şi să nu intre în panică atunci când se află în apropierea flăcărilor.
„[Este] ca un colosseum de foc: oriunde te uiţi sunt mii de aceste mici incendii. Sunetul era similar unui motor cu reacţie, acest sunet ca un răget, de înaltă presiune, de combustie a gazelor„, a povestit exploratorul.
„Şi nu era fum. Arde foarte curat, aşa că nu există nimic care să obtureze vederea. Poţi vedea fiecare mică flacără„, a adăugat el.
Kourounis şi-a făcut timp pentru a căuta informaţii de încredere despre originea „Porţii Iadului”, dar ceea ce i-au spus geologii turkmeni locali nu se potrivea cu povestea larg răspândită a prăbuşirii din 1971. Aceştia i-au împărtăşit îndrăzneţului explorator că prăbuşirea ar fi putut avea loc în anii 1960, dar abia în anii 1980 a fost scoasă la lumină. Cu toate acestea, el a reflectat că nu poate susţine această informaţie, deoarece nu există înregistrări.
În 2018, preşedintele a redenumit „Poarta Iadului”, numind-o oficial „Strălucirea din Karakum”.
„Când l-am putut vedea pentru prima dată şi am mers până pe margina sa, iar vântul fierbinte al deşertului dinspre crater m-a lovit în faţă, am simţit că acela este genul de loc din care ar putea ieşi însuşi Satana, cu trident cu tot”, a declarat exploratorul canadian George Kourounis pentru BBC într-un interviu acordat în iunie 2021.
Editor: Adrian G.
