Parlamentul a marcat 15 ani de la aderarea României la UE. Iar după toți acești ani, România nu are încă un proiect european, subliniază social-democratul Ionuț Vulpescu. Poate și din acest motiv țara noastră lipsește din discuțiile relevante despre viitorul Europei.

„Acesta ar fi putut fi, mai degrabă, un moment oportun pentru o evaluare sinceră și nepărtinitoare a rolului jucat de România ca membră a Uniunii, dar și a impactului real pe care această aderare l-a avut asupra societății românești. Despre necesitatea acestei analize sincere, precum și despre incerta existență a unui proiect european al României am vorbit în declarația politică de săptămâna trecută.

Are România un proiect european?

Săptămâna trecută, am dedicat o sesiune comună a celor două camere ale Parlamentului marcării celor 15 ani de la aderarea efectivă a României la UE. Inevitabil, o astfel de acțiune nu are cum să fie mai mult decât un moment festiv. Noi avem nevoie de mai mult decât atât, avem nevoie de o analiză sinceră și profesionistă a stării statutului României ca membră a Uniunii. Analiză pe care nu o mai putem evita și nici amâna. Pentru că există sentimentul, în rândul tot mai multor oameni, că acum suntem mai mult în afara Uniunii decât eram în perioada în care ne pregăteam pentru aderare!
De ce? În primul rând, este o deosebire esențială de metodă. Fără a exagera, aderarea la UE a fost o operă colectivă. Construirea ”Consensului de la Snagov”, în care președintele Ion Iliescu a jucat un rol determinant, nu a fost nici simplă, nici ușoară. Dar cu responsabilitate din partea tuturor actorilor politici, am reușit să prezentăm partenerilor noștri europeni un proiect solid și viabil, și garanțiile că acest proiect va fi pus în practică. Au urmat negocierile de aderare, și nu putem uita efortul depus de Guvernul Năstase pentru a încheia la timp negocierile de aderare. Faptul că pe actul de aderare este semnătura altcuiva este doar un amănunt, care ține de jocul politic din orice țară democrată. Dacă e să spunem ceva despre acei ani, este de amintit convingerea cu care, proaspăt ales Președinte al României, Traian Băsescu propunea renegocierea Tratatului de Aderare.
Acela a fost un moment nefast pentru viitorul european al României, asupra căruia și-a lăsat amprenta un personaj nefast, fără nimic în comun cu proiectul european al României. Un moment care ar fi trebuit să însemne un nou început pentru România, acela al aderării efective, a fost considerat un capăt de linie, un proiect epuizat. UE a fost doar un pretext pentru acțiuni, unele absurde, de politică internă, un alibi pentru abuzuri și pentru decizii de politică economică și socială aberante.
România lipsește, de 15 ani, din toate discuțiile importante despre viitorul Europei. Dacă întrebi pe cineva care este, acum, proiectul european al României, poți fi suspectat cu ușurință de naționalism sau antieuropenism. Românii cred că Europa se reduce la libertatea mersului la cules de căpșuni, de sparanghel, și la „lupta anti-corupție”. Nimic despre cultură, educație, sănătate, cercetare științifică, protecția mediului, dezvoltare durabilă, combaterea sărăciei.
Nu ne folosește la nimic ascunderea acestor realități. Suntem în UE ca urmare a unui uriaș efort colectiv, solidar, care a avut mari costuri economice și sociale. Mai vrem să facem un astfel de efort pentru a însemna ceva în noua Europă, sau ne mulțumim cu ce primim de la Bruxelles? Noi nu avem niciun interes? Nicio viziune despre viitor?
Nu este vorba nici despre naționalism, nici despre suveranism, nici despre altele de acest fel. Este vorba despre bun simț! Noi nu putem construi ceva semnificativ nici singuri, dar nici împreună cu alții? A fi european, ca politician român, se rezumă doar la capacitatea de a te plânge de ceilalți politicieni la Bruxelles?
Este obligația noastră, a tuturor partidelor politice parlamentare, de a construi un nou proiect național, cu valențe strategice, de integrare efectivă în UE, un proiect de dezvoltare și de modernizare, care să justifice prezența noastră ca stat membru al UE. Putem face asta, cu condiția încetării absurdului război româno-român. Totul e să și vrem așa ceva. Dar suntem un stat care a eșuat, inclusiv în Europa. Nu e doar o constatare, cât o condamnare la moarte a națiunii române. Asta vrem„, întreabă Ionuț Vulpescu.

AUTOR: F.S.