Zilele trecute m-am văzut cu fetele la cafea. Știți cum este când se întâlnesc patru, chiar cinci gagici care vor să se deconecteze de la problemele de zi cu zi? Vorbesc vrute și nevrute, râd și uită că sunt soții, mame sau surori – sunt, pentru câteva zeci de minute, doar femei.

Eu am mai vorbit aici cu voi despre ce consider eu că înseamnă femeia, despre nevoile și despre dorințele ei, despre frumusețile și despre disconfortul de a fi, uneori, femeie. N-am vorbit niciodată, însă, despre ce ne face să fim femei – atunci când niciun bărbat nu ne vede. Revenind, cum stăteam noi la cafea, uneia i se năzărește ideea de a prelungi ora de chit-chat și plănuiește rapid o escapadă la munte. Cu toatele ne-am abținut. Și-atunci mi-am dat seama că așa-i femeia..întâi mamă, soție și soră, fiică, angajat, profesor, croitor, instalator, bucătar și mai apoi femeie.

Pledez pentru feminism, pentru un feminism bine înțeles, nu pentru egalitatea între sexe. Nu intru în subiect, căci nu asta vreau să discutăm astăzi. Pledez pentru timpul pe care este absolut necesar să îl petrecem cu sine. Să citim, să ascultăm muzică, să facem sport sau să vorbim cu o prietenă la telefon. Pledez pentru timpul de care avem nevoie pentru a ne îmbrăca, pentru a ne aranja, pentru a ne da cu cremă după duș. Da, ați citit bine, una dintre prietenele mele îmi spunea zilele trecute că nici de asta nu are vreme. Că soțul vrea mâncare, că cei mici îi bat în ușă, că de la muncă vine stresată și că aproape niciodată nu are un răgaz, un moment al ei.

Nevoia de a petrece timp cu sinele feminin este reală. Desigur că și bărbații, în egală măsură, trebuie să acorde atenție întreținerii bărbăției, să iasă la fotbal, la bere, la sala. Și apoi mai există acele categorii de oameni care, indiferent de sex, au o parte, feminină sau masculină, pe care la un moment dat în viață au simțit să o dezvolte mai tare. Sau care nici măcar nu au simțit, iar totul a venit de la sine.

Indiferent că sunteți femei sau bărbați, luați-vă timp pentru voi. Să ieșiți cu prietenii, să mergeți la salon, la cumpărături sau la stadion. Acordați șansa și celui de lângă voi să se bucure de micile momente de liniște sufletească în care sunt sunt nimic altceva, decât simplii oameni, în care nu au nicio meserie, nicio responsabilitate, niciun preparat de gătit sau nicio situație de predat.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.