Mă gândeam în această dimineață că nu v-am mai povestit de foarte mult timp despre job-ul meu. Îmi vine să râd când mă gândesc că acum câteva luni scriam numai despre el, despre cât de tare îmi displace sau despre câte tipologii diferite de oameni am întâlnit aici. Trecând peste, nici astăzi nu vreau să discut neapărat despre locul de muncă în sine, ci mai degrabă despre mine – cumva raportată la job. Nu știu cât de corect mă fac înțeleasă momentan, dar ne descurcăm noi pe parcurs!

Consider că o comunicare eficientă este un lucru absolut necesar atunci când vine vorba de instituții, de firme, de multinaționale. Colaborarea este, de asemenea, foarte importantă. Se întâmplă des să am nevoie de o factură, de un referat care, în mod normal, nu își are loc în biroul meu. Apelez cu încredere la colegii mei și mărturisesc sincer că nu a existat dată în care să nu rezolv. Documente, rechizite, un plic de zahăr, o informație, dar și multe altele de acest gen. Îmi spunea ieri colega mea că pe mine mă iubește toată lumea. Am reflectat toată seara la acest lucru și m-am întrebat de ce, de ce toți simt nevoia să mă ajute. Apoi m-am gândit la parcursul meu aici.

Sunt o fire extrem de sociabilă, de volubilă, sunt politicoasă, uneori chiar prea politicoasă, salut de câte ori mă întâlnesc cu cineva, indiferent de statutul pe care respectivul îl are, țin ușa, ofer ajutor la bagaje. Nu fac toate acestea pentru a impresiona în vreun fel, pur și simplu îmi vin natural, așa sunt eu. Și știți cum mai sunt? Carismatică, zâmbăreață, dispusă să rezolv chiar și cele mai incomode situații. Poate că și acesta este motivul pentru care oamenii din jur mă plac.

Mi-am croit aici un drum al meu și l-am pavat așa cum am știut eu mai bine. Mi-am dorit din tot sufletul să demostrez că pot, că știu, că învăț rapid, că sunt îndeajuns de inteligentă să fac față unui astfel de job, iar astăzi cred că am reușit. Pot să spun că am în fiecare birou cel puțin o persoană care este dispusă să mă ajute. Tot colega mea îmi spunea că la rândul meu și eu ajut pe toată lumea.

Și așa este. Îmi place să ofer soluții și fac din problemele celorlalți, problemele mele. Mi se pare un schimb bun, pe care mi l-am asumat încă de la început – chiar dacă, fie vorba între noi, nu îl prea înțelegeam.

Oamenii mă iubesc, în general, pentru modul meu de a fi, de a merge, de a vorbi, de a explica, mă iubesc pentru glumele mele și chiar și pentru impulsivitatea mea, pentru că sunt muncitoare și descurcăreață, pentru că eman copilărie, lumină, siguranță și încrdere. La job, în viața de zi cu zi, acasă.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.