Cred de când mă știu în stele. Nu neapărat în astrologie, ci mai degrabă în frumusețea lor, în strălucirea și în încrederea pe care mi-o oferă. Cred în energii, în vibrații, în compatibilitate. Zilele trecute citeam un articol despre cum astăzi, 12 aprilie, astrele se aliniază, iar universul se deschide în fața manifestațiilor, acceptând dorințele noastre, ajutându-ne să le îndeplinim. O scrisoare către el era ceea ce sugera la final autoarea. Eu scriu acum, voi citiți la sfârșitul săptămânii, însă rândurile nu sunt nici despre mine, nici despre voi, nici pentru mine, nici pentru voi, ci despre și pentru univers.

Vreau să încep prin a-ți mulțumi, dragă univers, că ai așezat în minte atât de multe sentimente frumoase, că m-ai clădit, încă de la început, dar și pe parcursul anilor, astfel încât să nu mă mai judec pentru ceea ce sunt. Toate emoțiile mele se resimt la o intensitate maximă, și chiar dacă asta înseamnă că atunci când lucrurile nu sunt neapărat roz, tristețea mă acaparează într-o manieră greu de imaginat, compensează cu fericirea absolută pe care o trăiesc atunci când mă bucur. Mă deranjează chiar și cele mai mici inconveniente și sufăr teribil pentru situații pe care poate că majoritatea le consideră banale, însă tot eu găsesc în mine puterea de a mă desfăta din cele mai mici gesturi, cu cele mai simple cuvinte, de fiecare dată când ceva bun se întâmplă. Mă opresc să mângâi pisici, să miros flori, dansez singură, cânt cu toată forța, nu mi-e frică de ploaie, sunt o prietenă de nădejde, o parteneră înțelegătoare, sunt extem de atentă la tot ce mă înconjoară și simt chiar și cea mai suavă adiere de vânt. Îți mulțumesc, universule, că m-ai făcut exact așa cum sunt și că ai lăsat să curgă în venele mele, pe lângă sânge, emoție pură!

Sunt una cu tine și las să încapă în mine lumea toată. Mă deschid și sunt pregătită pentru toate cele pe care mi le oferi. Nu mă mai împotrivesc, trăiesc! Sunt sănătoasă, sunt fericită, sunt bună, sunt comunicativă, sunt dispusă să lucrez pentru ceea ce îmi doresc cu adevărat. Mă încred în tine și în forța pe care o ai, nu mă mai opun ție! Am timp pentru toate, am timp pentru mine, pentru cei pe care îi iubesc; am vreme să curăț casa, să mă îngrijesc, să îmi sun tatăl, să vorbesc cu omul de lângă mine și să îi ascult nesiguranțele – cu scopul de a le înlătura. Am timp să călătoresc, să văd lumea, să o descopăr pe ea și să mă descopăr pe mine prin ochii ei, să ofer, să zâmbesc, să merg la cumpărături, să beau o cafea într-o dimineață aglomerată, să mă bucur de o înghețată într-o seară de vară. Am timp pentru toate, căci știu că timpul tău este infinit, iar tu ești bun cu mine și în această mică, dar perfectă bucată de eternitate, mă lași să fiu fericită și să fac din mine cea mai de preț lucrare de artă a mea.

Îți mulțumesc, dragă universule, că îți apleci ochii spre mine și că mi-ai dat în viață mai mult decât mi-ai luat. Sunt pregătită să te iau de mână și să simt, să văd, să cunosc tot ceea ce vrei să îmi arăți, tot ceea ce vrei să mă înveți. Iubesc curat și sincer, fără vreun interes ascuns, sunt îndrăgostită de partenerul meu, de oamenii din jurul meu, de ei toți și de toate poveștile pe care le-am înrămat cu grijă și pe care, fie că le mai trăiesc și acum, fie că nu, le prețuiesc și le șterg de praf cu fiecare ocazie pe care o am.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.