Când timpul este suspendat și oamenii trec pe lângă tine văzându-și de treburile lor. Când mintea ți-e săgetată de o mulțime de gânduri, iar întrebările devin istovitoare. Rămâi acolo privind cum se petrece minunea o dată pe an, iar îngerul se atinge de acea apă care devine Viață. Ai îmbătrânit în speranță și boala atinge fiecare nerv al singurătății tale. Poate că ai striga, dar nici pentru asta nu mai ai putere.

Și când nu te mai poți ridica, Se coboară El la tine. Te știe din pântecele maicii tale. A văzut păcatul tău și ți-a cercetat boala. S-a făcut Om când nu s-a găsit niciunul să-i fie milă de tine. În sfârșit, a încetat numărătoarea a 38 de ani de ocazii ratate și indiferență a celor de lângă tine. N-a mai fost nevoie de coborârea îngerului și nu a mai trebuit să fii aruncat în scăldătoare. Nu tu L-ai întrebat, ci El ți-a pus dacă vrei să te faci sănătos. Tu i-ai spus că mereu a fost altul mai sănătos decât tine și s-a vindecat. Ți-ai ridicat patul și ai început să umbli. Nu aveai cum să treci neobservat…

Era Sâmbătă și ar fi trebuit să stai în pat. Strivit de greutatea unei Legi transformate în regulament și metodologie, adevărată constituție pentru cei îndrăgostiți de infinite condiții și interdicții, ai devenit inculpat. Subit, cei care nu îți observaseră prezența când erai paralizat (și câte Sâmbete nu vei fi respectat!), s-au scandalizat de faptul că îți purtai ca pe un trofeu patul. Odihna lor mirosea a moarte în timp ce mersul tău era plin de Înviere.

Acum era momentul să se caute Vinovatul pentru faptul că tu mergeai. Dacă ei nu Îl mai văzuseră de mult pe Dumnezeul părinților lor, le era destul de greu să-L recunoască în Legea lor anchilozată în inimi împietrite. Absența Lui era convenabilă funcționarilor desăvârșiți ai literei. Ei deveneau, astfel, apărători și judecători cu drept de viață și de moarte asupra tristelor destine ale celor uitați, părăsiți și ocoliți. Puteau să Îl condamne liniștiți la moarte pe Judecător pentru că a călcat Sâmbăta.

Când i-a spus să nu mai păcătuiască, L-a recunoscut. Pentru că păcatul este indiferență față de Înviere și nu mai vrei să zaci pentru totdeauna pe același pat, așteptând o a doua ocazie. Și Îngerul se cobora doar o dată pe an în scăldătoare…

P. S. Hristos a înviat! Ce poate fi mai plin de nădejde?

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor la Seminarul Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur”