Prof. Dr. Mihai Timuș a trecut la cele veșnice în această dimineață! Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu, pot veni la Capela Mitropoliei din Târgoviște, pe strada Cetății, slujba înmormântării având loc duminică, 22 mai, începând cu ora 12.

În aceste momente grele pentru familie, părintele vicar eparhial Ionuț Ghibanu a transmis un mesaj emoționant:

„Am aflat cu multă tristețe, în această dimineață, că prietenul meu și al multora din Dâmbovița, din țară și din afara ei, Prof. Dr. Mihai Timuș a trecut la cele veșnice!
Cu emoție sfântă l-am pomenit, căci ne-a legat prietenia, iubirea, respectul, recunoștința și câte și mai câte, spuse sau nespuse!
A fost un OM care mi-a fost mereu aproape mai bine de 25 de ani și care știa să sune, să întrebe ce faci, dacă ești bine, dacă cei dragi sunt bine sau să îmi ureze o zi frumoasă, dezinteresat și sincer.
De aceea, am simțit din nou că a pomeni pe cei adormiți este o nevoie existențială, fiindcă nimic din ceea ce am încredințat iubirii lui Dumnezeu, iubind și sperând, niciodată nu piere!
Îl voi pomeni mereu pe cel ce a fost un „slujitor” al Bisericii, îngrijind mulți ierarhi, preoți sau monahi și monahii, pentru a invoca asupra lui milostivirea Creatorului și Îi voi mulțumi pentru că ne-a făcut contemporani.
A învățat ce înseamnă grija față de semeni de la tatăl său, Academicianul Timuș, care a tratat și vindecat extrem de mulți pacienți, dar a aflat și cum să iubești Biserica, căci părintele său a fost mai bine de 4 decenii membru al Adunării Naționale Bisericești și al Consiliului Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române. Eleganța a luat-o de la distinsa sa mamă, pe care am cunoscut-o și care îmi apărea în față ca o doamnă din alte vremuri, din înalta societate.
Pentru toate acestea, am simțit că am un prilej de a mă opri un pic din tumultul, superficialitatea și zbuciumul cotidian și am conștientizat din nou care sunt lucrurile cu adevărat importante ale vieții noastre.
În primul rând, avem datoria, încă vii fiind, să nu murim înainte de a muri!
În al doilea rând, trebuie să nu uităm că, indiferent de scurtimea sau lungimea vieții, calitatea ei este importantă, relațiile frumoase pe care le construim, ceea ce lăsăm în urma noastră, binele făcut, cât am iubit, cât am sperat și cât am dăruit!
Pomenirea celor adormiți trebuie să ne ofere conștiința că cei de care suntem legați și au murit, nu au pierit, ci au trecut prin moarte la Viață, iar, noi avem datoria să nu-i uităm și se ne rugăm pentru ei, dar și să fim vii, adevărați, reali, făcând faptele vieții și fugind de ceea ce ne poate omorî moral și spiritual.
Un gând special se îndreaptă către soția sa, dr. Adriana, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, care cu atâta grijă l-a înconjurat cu iubirea sa.
Veșnică să-i fie pomenirea, iar Adrianei sa-i dea Dumnezeu putere!”