Nu am pretins niciodată ca relațiile sunt punctul meu forte, ba chiar, mai tânără ca acum, știam teoria, însă practicii nu-i dădeam nicicum de cap. Odată cu trecerea timpului am învățat să mă pricep mai bine, însă scopul meu nu au fost niciodată relațiile în general, ci strict relația mea. Nu mi-am dorit să le dau sfaturi prietenelor, ori să compar situațiile între ele, nu am vrut să fiu considerată un guru modern al relațiilor sau vreo atotștiutoare în domeniu.
Mi-am dorit atât de tare ca relația mea să meargă, să funcționeze, încât am căutat acolo unde am crezut de cuviință, tot felul de informații pe care le-am considerat folositoare. Atunci când teoria nu a mai fost suficientă, am învățat din experiența celorlalți, am pus în aplicare și am triat ce mi s-a potrivit și ce nu.
Cu toate acestea, când a venit timpul să am cu adevărat propria mea relație – una pentru care, conștient și chiar subconștient, mă pregătisem deja de foarte multă vreme, lucrurile nu au stat nici pe departe așa cum mă așteptam. Am realizat că nu am nevoie de nicio teorie, de niciun sfat și mai ales de nicio experiență a altora, ci doar de partenerul meu. Alături de el am înțeles iubirea așa cum nu știam că poate fi înțeleasă, alături de el am perceput relațiile într-un mod aparte, diferit de cel în care obișnuiam să le percep până atunci. Ne-am creat “reguli” și am stabilit încă din primul moment că atât timp cât ne dorim o relație unul cu celălalt, nimic nu va fi imposibil, de neiertat sau prea greu de înțeles.
Nu există o relație perfectă sau o rețetă pentru o relație perfectă. Există oameni care se iubesc, iar oamenii se iubesc în multe moduri diferite unele față de altele. Relațiile nu sunt trase la indigo, iar posibilele asemănări dintre ele nu le fac nici pe departe identice. Nu există nici măcar o singură relație ca o alta, fiecare este diferită tocmai pentru că partenerii ei sunt diferiți. Relațiile perfecte sunt precum viața sau fericirea..călătorii, nu destinații.
Prietenia, armonia, respectul, grija, dragostea, înțelegerea, dorința sunt cele fără de care, în opinia mea, pactul iubirii dintre doi oameni nu ar putea să reziste. Înființarea unei noi familii, desprinderea de părinți, mutarea de acasă, cunoașterea vieții în doi reprezintă pașii ce ne călăuzesc întreaga relație. Modul în care alegem să facem toate acestea vorbește despre cum suntem noi ca oameni, ca mentalități, ca atitudini și comportamente. Viața în doi este și despre sine, despre relația pe care o ai nu doar cu omul de lângă, ci mai ales cu tine însuți.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
