You are currently viewing SINDROMUL OBOSELII CRONICE. MIT SAU REALITATE? – ALEXANDRA MARINESCU

SINDROMUL OBOSELII CRONICE. MIT SAU REALITATE? – ALEXANDRA MARINESCU

Sindromul oboselii cronice este cât se poate de real și din ce în ce mai mulți medici specialiști vorbesc despre acesta. Boala secolului vine, spun studiile, ca urmare a expunerii la stres, iar rapiditatea cu care se întâmplă lucrurile în această era a vitezei nu face altceva decât să înrăutățească situația. Linia fină dintre stresul cotidian și experiența sindromului oboselii cronice este trasată chiar de definițiile termenilor, astfel că, în timp ce prin stres înțelegem, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Romane, că acesta reprezintă un termen utilizat în mod general pentru “orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave”, oboseala este definită ca o stare de slăbiciune cauzată de un efort intelectual sau fizic intens. Însă, dacă celei din urmă îi alăturăm și termenul cronic – folosit cu precădere pentru a explica bolile cu evoluție relativ lentă, dar cu caracter de durată sau chiar permanent, a căror înlăturare este una extrem de anevoioasă, putem să observăm cu o mai mare ușurință diferența dintre ceea ce numim în mod constant stres și ceea ce deja este considerat un sindrom al oboselii cronice.

Pentru a înțelege și mai bine gravitatea situației, este bine de știut că acest sindrom se caracterizează printr-o stare severă de oboseală, ce depășește ca durată mai bine de câteva luni, dar mai ales că nu reprezintă o consecință directă a vreunei boli. Sindromul oboselii cronice poate fi adesea confundat cu stresul cotidian pentru că simptomatica este una similară, cu stări constante de epuizare – chiar dacă efortul depus, fie el fizic sau psihic, nu a fost unul foarte intens, cu dificutăți în exprimare, tulburări de concentare, ori scurte amnezii, cu incapacitatea de a te odihni în timpul somnului sau chiar cu insomnii profunde, dar și cu alte senzații care, în mod normal, indică prezența unei anomalii, a unei boli: cefalee, vertij, dureri musculare etc.

Odată conștientizat și acceptat, sindromul trebuie tratat, astfel că medicii recomandă odihna, însă nu ca unic remediu pentru eliminarea dificultății de relaxare și a stării de tensiune constantă. Specialiștii recomandă exercițiile fizice și combinarea a două terapii cu rezultate extraordinare: cea comportamentală și cea cognitivă. Cu alte cuvinte, o psihoterapie ce are ca scop rezolvarea problemelor și/sau vindecarea unor tulburări. Ajutorul acordat de un psiholog este, de asemenea, extrem de important, mai ales că acesta reușește să vină în fața pacientului cu o viziune nouă, cu o abordare diferită.

Concluzionând, sindromul oboselii cronice este cât se poate de real, nu doar o prostie inventată de generația nouă. De el se suferea și în trecut, însă medicina nu permitea, la acel moment, studiul acestuia. Prin urmare, chiar și la cel mai mic semn că ceva este în neregulă cu voi, căutați rădăcina problemei, nu încercați să rezolvați lucrurile doar la nivel superficial.

 

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște