Peședintele Klaus Iohannis a retrimis, joi, la Parlament, legea avertizorului de integritate, care trebuia să transpună o directivă europeană pe acest subiect.
,,Analizând conținutul normativ al Legii privind protecția avertizorilor în interes public în vederea asigurării transpunerii adecvate a Directivei (UE) 2019/1937, precum și ținând cont de recunoașterea europeană a instituției avertizorului în interes public și a contribuției acesteia la crearea unei culturi a transparenței și a responsabilității democratice, apreciem că unele dintre soluțiile legislative propuse se impun a fi reanalizate de către Parlament, pentru motivele expuse în cele ce urmează”, se arată în solicitarea președintelui adresată parlamentului, informează un comunicat al Administrației Prezidențiale.
Președintele cere o transpunere corespunzătoare a directivei UE: „având în vedere că protecția avertizorilor este o componentă importantă a prevenirii corupției, considerăm că o transpunere necorespunzătoare a directivei în cauză implică riscul declanșării unei proceduri de infringement, cât și cel al activării mecanismului de condiționalitate a fondurilor europene de respectarea principiilor statului de drept”.
Președintele atrage atenția că așa cum este formulată legea, raportările anonime devin imposibil de realizat. În plus, ca efect al modificărilor introduse în privința raportărilor anonime, raportarea transmisă anonim este clasată. În consecință, președintele cere ca sesizările anonime să fie analizate, în măsura în care acestea conțin suficiente informații referitoare la încălcări ale legii. De asemenea, președintele cere reanalizarea eliminării avertizorilor în interes public care, în mod anonim, au raportat sau au divulgat public informații referitoare la încălcări, dar sunt ulterior identificați și suferă represalii din sfera beneficiarilor măsurilor de protecție.
Referitor la prevederea ca autoritățile, instituțiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat să păstreze evidența tuturor raportărilor primite doar doi ani, după care acestea să fie distruse, președintele consideră că „reducerea termenului de păstrare de la 5 ani la 2 ani se îndepărtează de la spiritul Directivei, putând chiar să afecteze instituția avertizorului de integritate. Spre exemplu, în situația sesizării unor posibile infracțiuni, având în vedere durata scursă până la sesizarea organelor de urmărire penală, durata urmăririi penale, respectiv etapei judecății unui proces penal, apreciem că un termen de 2 ani este insuficient pentru respectarea scopului legii”.
Președintele cere și modificarea prevederilor din lege care arată că unitățile administrativ-teritoriale cu cel puțin 10.000 de locuitori se pot grupa și pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce privește primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii și că persoanele juridice de drept privat care au cel puțin 50 de angajați instituie sau mențin canale interne de raportare și proceduri pentru raportarea internă. Ambele conduc la un efect contrar celui urmărit de directiva europeană și se îndepărtează de la scopul directivei, mai apreciază președintele.
De asemenea, președintele solicită reevaluarea termenului de răspuns la o raportare a avertizorului de integritate. „Pot exista situații în care un termen de răspuns prea îndelungat permite acțiuni de disimulare a probelor sau de distrugere a acestora sau realizarea unei înțelegeri între autoritate și autorul încălcării”, se arată în documentul trimis către Parlament.
Președintele mai constată că în forma de lege venită de la Parlament, nu mai este preluat principiul bunei – credințe ce conferă protecție persoanei care a făcut o sesizare pe baza convingerii sale referitoare la realitatea stării de fapt sau la împrejurarea că fapta reprezintă o încălcare a legii. Lipsa preluării acestui principiu în noua lege, corelată cu folosirea sintagmei „raportarea era necesară” drept condiție pentru aplicarea măsurilor de protecție duc la o îndepărtare de la concepția actului normativ european a cărui transpunere se urmărește. (…) În viziunea actului european este îndeajuns ca avertizorul să fi avut motive suficiente să creadă că informațiile referitoare la încălcările raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intrau în domeniul de aplicare al Directivei, pentru a beneficia de protecție juridică, se mai arată în comunicat.
Editor : I.F.A.
