Astăzi, 5 octombrie 2022, se împlinesc 165 de ani de la nașterea Smarandei Gheorghiu, prima femeie din lume care a călătorit la Polul Nord. Cu toate ca nu se bucura de popularitatea pe care o merita, Smaranda Gheorghiu este o importanta poeta, autoare de teatru, traducatoare si prozatoare, nepoata a poetului Grigore Alexandrescu si o militanta a drepturilor femeilor, luand parte la miscarea feminista.

„Sunt nepoata celui care a visat pe ruinele Târgoviştelor”, scria Smaranda Gheorghiu despre poetul Grigore Alexandrescu.

Originară din Târgoviște, Smaranda Gheorghiu este o urmașă a famiilor de boieri Vladescu si Andronescu, care a făcut cinste înaintașilor săi și a motivat o generație de femei, care abia începeau să se gândească la drepturile lor și la a lupta pentru ele.

Clasele primare le-a făcut „la școala de la Curtea Domnească” din Târgoviște și, deși a terminat ca elevă eminentă, își amintea că pedagogia de care a avut parte acolo s-a bazat în primul rând pe nuia. Apoi a absolvit liceul la Școala Centrală din București, școală pentru fetele de „familie bună”. Cum se purta în epocă, părinții au decis s-o mărite fără s-o întrebe și pe ea, cu profesorul George Gîrbea, fondator al gimnaziului din Târgoviște.

A început să publice în 1881: mai întâi versuri, în revista lui Alexandru Macedonski, Literatorul, apoi scrieri pedagogice și literatură pentru copii. A continuat cu poezie și eseuri, în revistele literare ale vremii, printre care Convorbiri literare, Fântâna Blanduziei și Revista literară.

Smaranda Gheorghiu a fost un om al educației. Institutoare, inspector general pentru învățământul primar în Ministerul Instrucțiunii Publice, era considerată întemeietoarea „școlii în aer liber” în spațiul românesc. Ea a susținut introducerea obligatorie în programele școlare a gimnasticii și a lucrului manual creând școli de meserii, teoretizând și exemplificând importanța excursiei școlare ca metodă instructiv-educativă.

La jumătatea anilor 1880, trecută de 30 de ani, Smara era un nume pe scena culturală a capitalei. Nu unul lipsit de controverse: comicii vremii îi ironizau lipsa de talent și personalitatea dură. Era adeseori luată peste picior în caricaturi. În ciuda detractorilor, tot atunci și-a cunoscut și cei mai importanți aliați și prieteni: pe poetul Mihai Eminescu, și el tot inspector școlar în perioada respectivă, și pe iubita acestuia, Veronica Micle.

În 1896 a susținut printre primele două prelegeri feministe din România: Feciorii și fiicele noastre și Inteligența femeii. În cea dintâi critica educația dată copiilor din familiile avute, lăsați adeseori pe mâna guvernantelor, și susținea că învățătura trebuie să fie strâns legată de viață. În cea de-a doua, se arăta indignată de cei care consideră că femeile nu dispun de inteligență și-s bune doar de mame și soții. Le încuraja pe femei să învețe meserie, să citească și să călătorească și îi combătea pe cei care spuneau că o femeie nu poate fi filosof, militar, deputat, ministru sau senator.

În urma ei au rămas două busturi: unul în Parcul Mitropoliei din Târgoviște, față-n față cu cel al lui Tudor Vladimirescu, ridicat prin eforturile ei, și unul pe o alee din Parcul Cișmigiu, inscripționat „Educatoare a poporului”.

Puțin știu că scriitoarea de la Târgoviște este și cea care ne-a lăsat în urmă un cântec pe care, de generații întregi, cei mici îl învață în primii ani de școală, „Cântecul școlarului”, cunoscut nouă ca „Vine, vine primăvara”.

AUTOR: F.S.