Îmi caut locul, nu știu cui aparțin, îmi lipsesc inspirația, curajul și bucuria. Și pentru că deocamdată nu știu ce să vă mai povestesc, ori despre ce să vă mai scriu, dar mai ales pentru că pe multe dintre concluziile eului meu interior nu vi le-am spus deja, închei luna octombrie în maniera cea mai dragă mie, fiind sinceră și tratându-vă, în continuare, ca pe un jurnal virtual. Cei care mă cunosc bine știu că nu îmi place să fiu citită de apropiați, iar cei care mă cunosc foarte bine știu că obișnuiesc să scriu în amintirea mamei, nicidecum pentru a ieși în evidență, ori pentru a mă remarca. Scriu pentru o inimă care a încetat să bată cu mulți ani în urmă, dar pe care inima mea nu o va uita indiferent de trecerea anilor.

*Nu atunci când suntem triști cu mintea doar cel mai tare, ci atunci când suntem triști cu sufletul.

*Vine un moment în viața noastră când, chiar și pentru o clipă, totul se așează. Acel moment merită așteptarea și tumultumul multor alte momente.

*Nimeni nu merită să mănânce sau să adoarmă cu lacrimi în ochi. Măsoară-ți cuvintele înainte de masă și înainte de culcare.

*Felul în care ne comportăm cu cei din jurul nostru și modul în care vorbim despre ceilalți nu spun nimic despre ei, ci doar despre noi.

*Nu în ochi ni se citește suferința, ci în gânduri, departe de ochii celorlalți.

*Basmele sunt reale și se scriu printre noi. Cenușărese, balauri, prinți și vrăjitoare. Suntem toți aici, doar că puțin diferiți. Și indiferent de poveste, Povestitorul rămâne același.

*Când totul în jur se dărâmă, tu rămâi în picioare. Mai devreme sau mai târziu vei vedea din nou linia orizontului.

*Profesorii de succes nu schimbă lumea, ei o educă!

*Mi-e dor de bucuria iernii în care palmele îmi ardeau de la atâta joacă cu zăpada proaspăt picată din cer. Mi-e dor de obrajii reci ai tatălui meu. Mi-e dor să râdem împreună. Mi-e dor de iarna aceea.

*Franchețea copiilor este debordantă. Noi, oamenii mari, îi învățăm mai târziu să mintă.

*Căminul tău este cuprins de flăcări. Ce alegi să salvezi? Nu acelea sunt lucrurile care te caracterizează, te caracterizează motivul din spatele alegerilor tale.

*Dorul nu trece niciodată. Cu timpul, învățăm să îi facem loc în inima noastră.

*Nu doar timpul trece ușor atunci când îl petreci cu persoana iubită. Totul trece mai ușor când ești alături de cel pe care îl iubești.

*Ne este frică de ceea ce nu putem să rostim cu voce tare.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște