Mereu am crezut că toamna este cel mai scurt anotimp, însă cu timpul am învățat că pentru oamenii muncitori, toamna nu-i nici scurtă, nici ușoară Nu știu cum sunteți voi, însă eu, înainte de a pleca într-o călătorie, mă entuziasmez de pregătirea bagajului. Cam așa văd și toamna – o valiză cu bunătăți care să ne prindă bine tot restul anului, pe întreg parcursul lui.
Tații și bunicii au tras vinul, gospodinele din toate colțurile țării au terminat de pus murăturile, iar dulcețurile colorate așteaptă cu nerăbdare să fie gustate de cei mici. Toamna a venit și are de gând să rămână. Sunt binecuvântată de Dumnezeu cu oameni care mă ajută, căci spațiul nu-mi permite să depozitez prea multe, însă depozitez altele pe care, asemeni conservelor, le asociez toamnei: cărți. Cărți pline cu poezii. Poezii despre care v-am mai povestit, dar de care pur și simplu nu mă pot sătura.
Să fiu contemporană cu Mircea Cărtărescu, autorul pe care, cel mai probabil, îl vor citi la școală copii copiilor mei, a fost, încă de când i-am descoperit creațiile, o încântare. Un scriitor desăvârșit, poet, eseist, critic literar, prozator și nu în ultimul rând jurnalist. Prima mea ciocnire cu tot ceea ce înseamnă arta sa, a fost prin “Poema chiuvetei”, care m-a fascinat si m-a intrigat deopotrivă.
Ieri seară am recitit-o, îmbătată de mirosul lumânării parfumate cu aromă de vanilie..

“Într-o zi chiuveta căzu în dragoste/ iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie/ se confesă muşamalei şi borcanului de muştar/ se plânse tacâmurilor ude./ În altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:/ – stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa/ dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine/ ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri/ te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri/ şi paratrăznete./ Stea mică, nichelul meu te doreşte,/ sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el/ vasele cu resturi de conservă de peşte/ te-au şi îndrăgit./ Vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum/ crăiasă a gândacilor de bucătărie./ Dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări/ căci ea iubea o strecurătoare de supă/ din casa unui contabil din pomerania/ şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi./ Aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei/ şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei./..cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,/ eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste./Am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată../dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari/ şi tot ce a fost mi se pare un vis.”
Mereu am crezut că toamna este cel mai scurt anotimp, însă cu timpul am învățat că pentru oamenii muncitori, toamna nu-i nici scurtă, nici ușoară Nu știu cum sunteți voi, însă eu, înainte de a pleca într-o călătorie, mă entuziasmez de pregătirea bagajului. Cam așa văd și toamna – o valiză cu bunătăți care să ne prindă bine tot restul anului, pe întreg parcursul lui. Și cu toții știm că într-o valiză, oricât de înghesuit ar sta bagajul pentru călătorie, rămâne întotdeauna loc pentru o carte cu poezii.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște