Târnosirea unei biserici reprezintă unul dintre cele mai solemne praznice ce pot avea loc într-o parohie. Un astfel de moment a adus împreună, astăzi comunitatea din Odobești – Crovu, alături de oaspeți care au venit să le împărtășească bucuria. Nici măcar ploaia nu i-a putut opri pe cei prezenți să se bucure de acest eveniment cu valoare simbolică, cu atât mai mare cu cât povestea ctitoririi noului lacaș de cult este una deosebită, după cum istorisește deputatul Radu Popa:
În satele țăranilor români, “pe care veșnicia nu-i mai iartă” casa copilăriei este un spațiu sacru. Acolo se leagă Cerul de Pământ prin rugăciunile pe care copiii le primesc de la bătrânii din familie. Așa se naște cosmogonia iubirii unde casa e centrul universului pentru că în jurul ei și în raport cu aceasta se așează toate în viața viitorului bărbat. Pentru el, viitorul se naște în acest punct central și oriunde se întinde, raportul cu universalitatea se face la acest punct de reper.
Așa m-am simțit astăzi când am participat la târnosirea unei biserici noi, ridicată pe spațiul unei foste case părintești. Aurel Popescu a făcut din iscusința mâinilor sale o industrie și o poveste. El este președintele Rompan, o asociație care reunește cei mai mari producători din industria de panificație. Adică dl. Popescu este brutarul național al românilor. Dar azi, domnia sa și-a întrecut toate visele: a deschis o biserică nouă pe care a construit-o singur, de la temelie și până la turlă, în doar doi ani si jumătate! Pe locul vechii case părintești stau azi iconografiile creștine. Tot acolo, în vatra părintească de la Crovu, au răsunat azi clopote strigându-L pe Dumnezeu.
Facilitatorul acestui pasaj a fost un ierarh cu multă forță spirituală, Înaltpreasfințitul Nifon, Mitropolitul Târgoviștei. Eu și Corneliu Ștefan – președintele CJ DB, Gheorghe Ana – fost deputat și președinte al CJ DB, Antonel Jijie -vicepreședinte al CJ DB, Ionuț Bănică – primarul comunei Corbii Mari, deputatul Marian Tachianu, Ionut Săvoiu – secretar de stat la Ministerul Transporturilor, cu toții am fost martorii acestei bucurii.
Afară, ploaia curgea ca un tropăit peste case lăsat din cer tocmai ca să cheme lumea la biserică și să ne țină cerul lângă pleoape. Și muzica aceasta era întregită de corul mulțimilor care veneau șuvoaie în întâmpinarea clopotelor…
AUTOR: F.S.
