Organizaţia Salvaţi Copiii România a inaugurat, la Bucureşti, Centrul de Consiliere şi Servicii Integrate pentru copiii refugiaţi din Ucraina şi părinţii lor. Copiii refugiaţi din Ucraina care frecventează şcoala au un risc mai mic de a se simţi singuri, însă ratele de înscriere la şcoală pentru copiii care au fugit din cauza războiului din Ucraina rămân îngrijorător de scăzute în Europa, arată datele recente ale unui raport internaţional Save the Children.

La nivel naţional, au fost depuse până acum 3.036 de cereri de înscriere a copiilor refugiaţi din Ucraina în sistemul de învăţământ românesc, dintre care 972 sunt solicitări pentru înscriere preşcolari, iar 2.064 pentru elevi, arată datele Ministerului Educaţiei.

Mai mult de jumătate dintre copiii intervievaţi au considerat că situaţia lor s-ar îmbunătăţi dacă ar avea prieteni din comunitatea gazdă (57%), dacă ar avea posibilitatea de a face sport sau de  a-şi practica     hobby-urile (56%) şi dacă ar învăţa limba locală (54%). Băieţii declară, într-o proporţie semnificativ mai mare decât fetele, că îşi doresc să aibă prieteni în comunitatea gazdă (64% faţă de 52%, respectiv). Jumătate dintre copii au declarat că se simt mai neliniştiţi de când au fugit din Ucraina, această cifră ajungând la 78% în cazul copiilor de peste 16 ani.

Salvaţi Copiii România şi-a diversificat programul destinat copiilor refugiaţi din Ucraina şi, dincolo de asistenţa umanitară imediată, a creat un program de incluziune educaţională pentru aceşti copii: astfel, 528 de copii sunt deja sprijiniţi prin programe de tip after-school în 13 şcoli, unde studiază, cu pedagogi ucraineni, potrivit programei din ţara lor şi învaţă limba română.

Gabriela Alexandrescu, Preşedinte executiv Salvaţi Copiii România, a declarat:

„Copiii care fug din calea războiului sunt copii traumatizaţi, care trebuie să înţeleagă foarte repede că îşi abandonează casele şi, în cele mai multe dintre cazuri, şi taţii, pentru a-şi salva viaţa. Este un bagaj emoţional imens, de aceea redarea unui sentiment de normalitate, prin includerea în şcoli, în programe de terapie şi consiliere socială, este crucială. La fel de important, însă, este ca mamele lor, cu care cel mai adesea ajung în România, să primească informaţii clare despre pârghiile pe care le au pentru a se putea integra în România.”

Editor: I.F.A.