Se nasc în mine tot soiul de controverse atunci când mă gândesc la lejeritatea cu care ne judecăm unii pe ceilalți. Nu mă înțelegeți greșit, nu am fost niciodată genul de om care se scuză sau care încearcă cu tot dinadinsul să îmbrace haina perfecțiunii. Și eu judec, așa cum și tu judeci, de parcă fiecare dintre noi am absolvit universitatea de mici judecători, și nu oricum, ci magna cum laude.
Că lumea acesta mare este plină de doctori in “părerologie” și în “opinism” nu mai este un secret pentru nimeni, ba mai mult, parcă de o vreme cu toții începem să avem apucături specifice acestor vaste domenii. Desigur că tonul umoristic și agresiv cu care am deschis articolul de astăzi are în spate în exemplu cu care urmează să vă ilustrez starea mea de spirit și neliniștea care m-a cuprins.
Ziua de 6 Decembrie este în calendarul creștin ortodox încununată Sfântului Ierarh Nicolae, însă nu despre sărbătorirea creștină a acestuia îmi doresc să vorbesc, ci despre una dintre legendele care vorbesc despre Moș Nicolae, cel atât de așteptat de cei mici. M-am trezit in dimineața de șase decembrie și, pe lângă avalanșa de mesaje frumoase postate pe rețelele de socializare, am fost lovită și de zeci de păreri privitoare la cadourile primite în ghetuțe. Unii spuneau că nu este normal sa oferim în dar copiilor noștri cadouri foarte scumpe și să afirmăm că acestea vin din partea moșului, alții spuneau că pe vremea lor Moș Nicolae aducea numai fucte și dulciuri, din când în când și câte o nuielușă, nicidecum jucării sau telefoane cu prețuri exorbitante. Contraatacul venea de la cei care răspundeau că pe vremea aceea nu se găseau alte lucruri și că acesta este motivul pentru care moșul nu aducea cine știe ce.
Citeam și îmi spuneam în gând că asist la un meci de tenis prost.
Apoi m-am uitat la clipurile părinților care au ales să își posteze copilașii pe internet, fără să țină cont de ce le puseseră în ghetuțe. Unii arătau încălțări pline de portocale și de ciocolată, alții filmau botoși în interiorul cărora erau hăinuțe. În unele clipuri erau surprinse reacții ale copiilor care primiseră în dar tablete..
Și-atunci am înțeles că reacțiile celor mici erau, de fapt, cele mai importante. Că nu contau cadouriile, ci sclipirea ochilor lor, legenda unui moș darnic și bun, sârguința cu care își curățau ghetuțele în așteptarea lui. Copilul este fericit pentru tot ceea ce îi oferi, în funcție de cum l-ai educat să se bucure. În fond, sărbătorile sunt despre altceva, nu? Nicidecum despre consumerism și materialism..cel puține pe vremea mea..

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște