În orașul meu domnește strașnic un turn impunător, înconjurat de ruinele unei cetăți demult apuse, iar la poalele sale se întinde falnica câmpie pe care noi, târgoviștenii, o numim “acasă”. Bucățică a Munteniei și municipiu al județului Dâmbovița, Târgoviștea se bucură de un fost statut de reședință domnească, capitală între anii 1396 și 1714, cetatea de scaun a Țării Românești.
Orașul meu a îmbrăcat haine de sărbătoare, groase și frumos luminate. Orașul meu așteaptă în tăcere Nașterea Domnului și cumpăna dintre ani. În orașul meu a fost amplasat un târg de Crăciun, mic și cochet, plin de bunătați dulci pentru cei mici, cu vin fiert aromat pentru cei mari și în interiorul căruia se află un patinoar pentru cei curajoși – fie ei mici sau mari.
În orașul meu a nins, cu fulgi mici și sfioși ce dansau în jurul felinarelor. Săptămâna trecută a fost atât de frig încât, la un moment dat, picăturile de ploaie s-au transformat. Spre deznădejdea copiilor, ninsoarea nu a fost atât de puternică încât aștearnă pe jos straturi albe, însă pentru câteva zeci de minute, acolo unde stau eu, totul a răsunat a bucurie.
Și ca un copil mic crescut puțin mare, stăteam lupită cu nasul de geam atunci când sunetul telefonului mobil a întrerupt feeria. Răspund fără să mă uit cine sună și vocea prietenei mele rostește: “M-am săturat de ploaie!”, apoi urmează un monolog pe care nu îl întrerup – încă fascinată de jocul fulgilor de nea de afară, un discurs lung și bine argumentat despre cum iarna ar trebui să fie zăpadă, nu ploaie. Când am observat că prietena mea își domolește însuflețirea, i-am spus încet, parcă dorindu-mi să nu o supăr: “..dar la mine ninge!”
Am aflat abia mai târziu că în orașul meu a nins, însă doar în anumite zone, iar disputa cea mare a fost abia a doua zi, în drum spre muncă, când grăbiți spre școală, am auzit doi băieței vorbind..
– “Minți! M-am uitat toată seara pe geam și nu a fost nici pic de zăpadă!”
– “Dacă îți spun! Cred ca dormeai și nu ai văzut. Am vorbit cu Robert și voiam să ieșim să facem bulgări, dar n-a nins chiar așa de rău.. Oricum, cred că ești singurul care a ratat prima zăpadă, ce fraier!”
Aș fi vrut să mă opresc să le explic fenomenul, însă mi-am dat seama că nu este prima dată când se vor lovi de el. Băiatul în a cărui zona nu a nins se va bucura de următoarea zăpadă și împreună cu colegul lui de clasă se va bulgări în curând în curtea școlii. Oricum, prietena mea avea dreptate..iarna ar trebui să ninga, dar și noi ar trebui să avem răbdare. Va ninge..în curând..peste tot!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște