Îmbogățite, sau ușor estompate de vremuri tradițiile satului românesc sunt duse mai departe din generație în generație. Specialiștii Centrului Județean de Cultură Dâmbovița urmăresc acest fenomen și ne împărtășesc obiceiurile de An Nou de pe meleagurile noastre.

„Fie în familie, fie cu prietenii, românii petrec Revelionul cu joc, mâncare şi băutură. La miezul nopţii, la cumpăna dintre ani, ciocnesc un pahar cu şampanie, aprind artificii şi „alungă” spiritele rele.
În seara de Anul Nou, la Nucet, femeile pregătesc plăcinte cu răvaşe. La miezul nopţii, gospodarii trăgeau cu puşca spunându-se că se împuşcă anul care a trecut.
În seara zilei de Anul Nou, tinerii, fete şi băieţi, merg la o casă unde gazda cea mai bătrână ia zece oale şi, sub fiecare oală, ascunde o oglindă, inel, pâine şi alte obiecte. Tinerii nu au voie să vadă aceste obiecte şi unde sunt aşezate ele. Fetele intră în casă şi îşi aleg câte o oală. În funcţie de ce obiect găsesc sub ea îşi pot da seama cum va fi viitorul soţ.
În satul Crânguri, din judeţul Dâmboviţa este întâlnit un alt obicei – acela pentru care se utilizează părul de porc şi sămânţa de cânepă. Se strâng băieţi şi fete la o casă aducând păr de porc şi seminţe de cânepă. Gazda îndepărtează jăratecul şi pune pe locul înfierbântat două fire de păr de porc pe care le şi numeşte. Dacă firele de porc se împreunează înseamnă că tinerii se vor uni, dacă se îndepărtează înseamnă că tinerii se despart.
Prin diverse practici arhaice, omul de la sat putea prezice timpul pentru anul următor. Se folosea, în acest sens, de cele mai multe ori ceapa. Se iau atâtea găoci de ceapă câte luni sunt într-un an. În fiecare din ele se pune sare pisată mărunt, se numeşte pentru fiecare lună câte o găoace şi apoi sunt aşezate, una lângă alta, într-un loc ferit. Dimineaţa, se caută găoacele şi, dacă într-una sarea s-a topit complet, se poate cunoaşte dacă luna respectivă va fi ploioasă.”

AUTOR: F.S.