Specialiștii Centrului Județean de Cultură Dâmbovița le reamintesc dâmbovițenilor de obiceiuri practicate din vremuri vechi, în această zonă, unele dintre ele păstrate și în zilele noastre. Astfel, în ajun de An Nou, în unele sate din judeţul Dâmbovița are loc „Strigarea peste sat.”

„În ajunul Anului Nou, se suie băieţii pe dealul Trânt şi pe coasta Chiciurii cu oale de pământ cu fundul spart şi încep să strige unii la alţii, fiecare dintre ei ţinând cu o parte de sat: unii cu cei de pe plai, alţii cu partea dinspre Moţăieni. Se străduiesc să strige în versuri, strigarea peste sat fiind un frumos prilej de improvizaţie folclorică. Ei dau în vileag răutăţi ascunse, fapte de necinste. Cu această ocazie, opinia satului îşi spune cuvântul. Strigarea peste sat este tribunalul opiniei publice.”
„La noi , la Pietroşiţa, se suie pe deal băieţii, lumea iese la porţi şi ascultă. Mai întâi băieţii iau o roată pe care pun un şomoiog de paie şi-i dau drumul din vârf, cu şomoiogul aprins. Parcă s-ar rostogoli soarele. Şi se apucă şi strigă: Bă, ai auzit că a lui cutare a furat lemne din pădure şi zice că nu l-a văzut nimeni?”
„La noi la Mărceşti, se suie în clopotniţă sau într-un plop înalt şi strigă, ce dacă n-avem dealuri….”
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri de iarnă este Pluguşorul. Un grup de cinci – şase colindători, între care un orator, de obicei unul care vorbeşte foarte răspicat şi tare, spune o urare, mergând din casă în casă. În sat se formează mai multe cete de colindători. Înainte, mergeau cu pluguşorul flăcăii cu armata făcută şi gospodarii; astăzi merg mai mult copiii.
Unul dintre colindători duce buhaiul făcut dintr-o doniţă căreia i se scoate fundul şi i se pune o bucată de piele de oaie, foarte subţire, străbătută de un smoc de păr de cal. Buhaiul tras cu mâna udă scoate un sunet grav. Ceilalţi colindători au bice lungi, cu care pleznesc, dar şi clopoţei şi tălăngi.
„Mai înainte mergeau şi cu plugul tras de boi cu coarne gătite cu fâşii de hârtie albe sau roşii. Intrau în curte şi trăgeau o brazdă în bătătură sau în grădină, prin zăpadă, după dorinţa gospodarului. Era brazda norocului.” Acest obicei se practica la Bărbuleţ, Râu Alb, Runcu, Cucuteni, Moţăieni, Băleni, Dobra.
Colindătorii primesc nuci, covrigi, carne sau bani şi dăruiesc celor pe care i-au colindat vâsc verde”.

AUTOR: F.S.