Încheiem luna decembrie și odată cu ea și anul 2022, cum altfel dacă nu cu unul dintre articolele seriei “Concluzii ale unui eu interior întârziat”? Astfel că, în cele ce urmează, pun pe hârtie gânduri sincere, menite să ne aducă aminte, atât mie, cât și dumneavoastră, că orice sfârșit merită încununat.
*Ianuarie
Amintirile se păstrează în inimi, nu în telefoane. Oamenii dragi în suflete, nu în fotografii.
*Februarie
Schimbările reprezintă modul prin care Universul ne reamintește că nu îi vom ști niciodată toate secretele.
*Martie
Uneori ne sprinjinim pe prieteni, alteori pe propriile coate.
*Aprilie
Nu contează numărul luminilor de care suntem înconjurați, dacă nu credem, o să trăim veșnic în întuneric.
*Mai
Oare cum este mai rău? Să îți fie teamă de moarte sau să îți fie frică să trăiești?
*Iunie
Anii trec, iubirea crește.
*Iulie
Noutatea este drogul la care, din când în când, ne întoarcem cu toții, dar niciunul nu își dorește să meargă la dezintoxicare, de fapt.
*August
Intuiția este accesoriul pe care uneori uităm să îl luăm cu noi.
*Septembrie
Până și oamenii apun.
*Octombrie
Dorul nu trece cu pastile. Realitatea nu trece cu somn.
*Noiembrie
În drumul spre condiție, trecutul te prinde din urmă.
*Decembrie
Timpul vrea întotdeauna să știe ce va urma, de aceea niciodată nu stă pe loc.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște