După încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, scriitorul britanic, jurnalistul și omul de radio George Orwell a adus în discuție, într-una dintre lucrările sale intitulată “You and the atomic bomb”, termenul de “război rece”. Anticipând poziția a două mari puteri politice, acesta a dat naștere numelui perioadei istorice cuprinse între anii 1947 și 1991, interval de timp intitulat “Războiul Rece” și caracterizat prin competiția dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Această lungă întrecere a dominat afacerile internaționale și a adus pagube însemnate din punct de vedere economic, social și cultural.

Termenul de “război rece” a rămas, însă,  în vocabularul uzual nu doar ca eveniment politic istoric, ci și ca expresie populară folosită atunci când vrem să accentuăm faptul că între două persoane relațiile sunt cu precădere tensionate. Și-acum că introducerea a fost redactată, să vă dezvălui motivul celor explicate anterior.

Am să vorbesc pe întreg parcursul acestui articol având ca exemplu orice fel de relație interumană, iar aici amintim căsnicii, cupluri, prietenii, relații familiale sau colegiale. Mi s-a întâmplat chiar zilele trecute să descriu interacțiunea cu cineva ca fiind tensionată, ba chiar m-am surprins catalogând relația ca fiind un “război rece”. Și v-ați putea întreba care sunt caracteristicile principale ale unui astfel de conflict, însă eu cred cu tărie că într-un război înveți rapid ce înseamnă pacea.

Ipocrizia, nepăsarea, indiferența, superioritatea, victimizarea sunt doar câteva dintre aspectele vieții care deteriorează relațiile pe care le avem unii cu ceilalți. Și totuși, ajungem să mințim, să ocolim adevărul, să nu mai considerăm necesară depunerea efortului pentru cel de lângă noi, să privim totul dintr-o poziție neutră, să ne considerăm cei mai buni sau, din contră, cei mai puțin buni. Asemeni Războiul Rece, care s-a întins pe parcursul a aproape patruzeci și cinci de ani (45), atacul și apărarea se consolidează ca fiind necesare în eventualitatea unei lupte, chiar dacă aceasta nu are niciodată loc. Discutând la propriu și la figurat, un astfel de război produce pagube mentale, schingiuiește sufletul și nu reprezintă altceva decât o mare pierdere de timp. Bătălia nu are ca scop ocuparea vreunui teritoriu sau câștigarea unor chestiuni palpabile, ci este mai de grabă o luptă a orgoliilor.

Indiferent de frontul pe care are loc, într-un război rece ambele tabere au de pierdut, astfel că în încheiere nu există învingători. Și cu toate acestea, însă, există anumite momente și situații în care sigura soluție este să fim participanții unui astfel de conflict, căci nu avem alte alternative mai puțin distrugătoare, iar așa cum istoria ne demonstrează..uneori războaiele sunt inevitabile și destul de neceare.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște