Cunoscut pentru pasiunea sa pentru alpinism și expediții pline de de provocări, liberalul dâmbovițean, Aurelian Cotinescu, a cucerit un nou vârf muntos – Aconcagua. Acesta povestește într-un jurnal de călătorie, postat pe pagina sa de socializare, cum s-a desfășurat expediția în care a pornit pe 13 ianuarie.

“Pe 13 ian. am plecat într-o expediție 100% românească pe Cerro Aconcagua în Anzii Cordilieri, Argentina (…) După 32 de ore de zbor și escale în Paris și Santiago de Chile am ajuns în Mendoza(Argentina) de aici plecând pe lungul drum spre vârful Aconcagua. Bagajele mari de peste 20 de kg le-am încărcat pe catâri până în tabăra de bază Plaza de Mulas (4300m), iar restul în rucsacul de tură (…) Pe 25.01.23 la ora 15.00 am reușit să ajung pe Vf. Aconcagua. Am plecat dimineață la ora 6.15 din tabăra Colera(6000m) pe un frig cumplit de – 35°C și vânt de 65-85 km/h. Au fost 13 ore foarte solicitante.

Foarte rar am privit către vârf, concentrarea mea a fost la fiecare pas pe care îl făceam, atent la semnalele date de minte și ignorând slăbiciunile corpului. Încă de la început am avut probleme cu mănușile care erau pentru 7000 de m, dar care nu îmi protejau degetele suficient de bine. Salvarea a venit de la încălzitoarele chimice de 25 de lei pe care le-am luat în ultima clipă din Târgoviște. Ele mi-au salvat degetele și întregul efort de până atunci. De patru zile nimeni nu mai urcase pe vârf datorită condițiilor meteo foarte proaste, dar noi am continuat conform planificării inițiale. După ce am atins vârful la ora 15.00, am coborât primul (conștient fiind că trebuie să ies din zona cea mai periculoasă cât mai am energie suficient de multă), urmat de încă 3 colegi. Vremea s-a schimbat imediat sub vârf, într-o ninsoare abundentă cu vânt foarte puternic. Cu mare greutate ne-am găsit drumul de întoarcere (cred că rugăciunile ne-au fost auzite) și după 13 ore am ajuns la corturi epuizați, cu gândul la ceilalți 5 colegi care erau în urma noastră cam cu o oră. Nu știam că au probleme mult mai mari decât cele întâmpinate de noi. M-am băgat în sac și fără să mănânc sau să beau ceva m-am culcat câteva ore bune până când vântul de 120km/h ne-a trezit cu senzația că urmează să ne rupă cortul. Cum s-a luminat, pe același vânt puternic, am strâns totul cu mare greutate și am coborât câteva ore bune până în tabăra de bază (4300m). Statistica spune că 4 din 10 urcă Aconcagua. La noi media a fost mai buna 9 din 11 (și datorită experienței ghizilor Mitza și Anca) dar: un coleg a urcat doar până la 5600m datorită unor probleme medicale; alt coleg a urcat până la 6300m dar a coborât datorită unor probleme fizice și de echipament; alt coleg a făcut vârful, dar la coborâre a căzut 25 de m pe versant în zona Canaletta. A fost salvat de experiența ghidului Mitza Matei și cu ajutorul colegilor a fost evacuat a doua zi cu elicopterul de la 5600m. Dumnezeu l-a ajutat și a scăpat doar cu câteva probleme. Colegul meu de cort a făcut vârful dar în tabăra de bază (4300m) a fost anunțat de doctor ca are embolie pulmonară și trebuie evacuat în Mendoza. Acum este bine, oricum este un optimist vesel din fire. Aconcagua este un munte înalt, nu foarte tehnic dar este sigur greu de urcat. Mă bucur că am avut această experiență, știam că pot să ating 7000m și satisfacția obținută este imensă. Vreau să rămână ca un reper(un exemplu) pentru copiii mei și să ajute în educația lor”, povestește Aurelian Cotinescu, pe pagina sa de socializare.