În urmă cu 98 de ani, în data de 4 februarie 1925, Sfântul Sinod s-a întrunit la Bucureşti în şedinţă de lucru, unde a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române.

Procesul prin care s-a ajuns la ridicarea în rang a Bisericii noastre a început imediat după Marea Unire din 1918.

La finalul anului 1924, Mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei a redactat propunerea ca Mitropolia Ungrovlahiei, cu scaunul mitropolitan la Bucureşti, să fie ridicată la rangul de Patriarhie. În acest mod, Mitropolitul primat urma să poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române.

Documentul a fost semnat de Mitropolitul Nectarie al Bucovinei, de Arhiepiscopul Gurie al Chişinăului şi de Episcopii Lucian al Romanului, Roman al Oradiei, Nicolae al Clujului şi Ilarie al Constanţei.

Propunerea a fost inclusă pe ordinea de zi a Sfântului Sinod în şedinţa din 4 februarie 1925, condusă de Arhiepiscopul Gurie al Chişinăului. Cu acest prilej, s-a amintit de rolul important al Ortodoxiei româneşti de-a lungul timpului.

La finalul întâlnirii sinodale a luat cuvântul Mitropolitul primat Miron care a adresat mulţumiri tuturor celor care pregătiseră înfiinţarea Patriarhiei. De asemenea, a prezentat câteva gânduri ce urmau să constituie un adevărat program al anilor de patriarhat.

Printre aceste dorinţe se număra şi aceea de înălţare a unei Catedrale, proiect concretizat în mandatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în concordanţă cu rangul de Patriarhat al Bisericii Ortodoxe Române.

Înfiinţarea Patriarhiei Române a fost recunoscută şi aprobată, cu unanimitate de voturi, de Senat şi Camera Deputaţilor. În 23 februarie 1925 legea în cauză a fost promulgată de Regele Ferdinand.

Sursa: Basilica.ro