Articolele mele ajung în fața dumneavoastră (aproape) în fiecare weekend, iar ca acest lucru să fie posibil eu le redactez conștiincios încă din timpul săptămânii. În mod cert există situații în care, din motive poate prea personale pentru a fi expuse aici, ori din motive tehnice, absentez sau ajung să le scriu undeva mult prea aproape de momentul publicării (acesta este și cazul prezentului articol). Calendarul îmi spune că astăzi este vineri, iar ceasul de pe birou îmi arată că nu peste foarte multe ore voi putea profita nestingherită de cele două zile ale săptămânii pe care le aștept întotdeauna cu nerăbdare.
Rubrica aferentă lucrărilor mele nu este nicidecum “METEO”, însă, din când în când, vă mai povestesc și despre capriciile vremii, astfel că încep prin a vă spune că la Târgoviste, temperaturile din termometre arată încă de câteva zile valori negative, noapte trecută înregistrându-se minus zece grade Celsius. Totul este înghețat, oamenii par și ei amorțiți, parcă doar sfârșitul de săptămână ne mai animă. Mulți dintre prietenii și cunoscuții mei și-au planificat ieșiri în natură, cât mai departe de oraș și cât mai aproape de munte.
V-am mai vorbit de-a lungul timpului despre nostalgia anotimpurilor și v-am spus că fiecare în parte îmi aduce, într-un fel sau în altul, motive de bucurie. Februarie, luna de iarnă, este încă de când mă știu nehotărâtă. Soarele strălucește pe cer, însă gerul este năpraznic. Și cum altfel am putea încununa timpul din clepsidra acestei luni, dacă nu cu prăfuitele cărți? Le numesc așa pentru că mă așteaptă încă de anul trecut când, pe vremea aceasta, nu am reușit să citesc tot ce mi-am propus. Cred ca fiecare cititor are, mai mult sau mai puțin, un pattern al lecturilor. Nu este un secret că, cel puțin pentru mine, toamna aduce în prim-plan poeziile, în timp ce vara mă face să pun mâna pe proză. Februarie a fost întotdeauna despre dezvoltare personală, însă m-am răsfățat, în cazul în care am apucat să citesc tot ce aveam pe listă, și cu câte o poveste de dragoste siropoasă, demnă de ecranizare.
Mic update despre ce mai fac, cu ce îmi mai ocup timpul, îmbrăcat în haina unui articol lejer de weekend, cam așa pot descrie lectura voastră de astăzi, redactată de mine ieri. Sunteți în confortul casei, cu un ceai fierbinte care vă ține companie, în pauza dintre două urcări pe pârtia de ski, trântite pe canapea dupa o zi grea de curățenie sau istovite după o sesiune de cumpărături? Nici nu contează! Mă bucur că și în acest sfârșit de săptămână am putut fi cu voi!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște