Un copil de clasa a treia a „reușit”, de zile bune, să pună pe jar părinți și elevi din două unități de învățământ, dar și autoritățile județului, din domeniul educației și al protecției sociale, care s-au dovedit depășite de această situație. S-a discutat în acest timp de exmatricularea copilului, de mutarea lui în mediul online, sau de transferul la o altă unitate de învățământ. S-a vorbit însă prea puțin, după cum atrage atenția directorul Casei Județene de Asigurări de Sănătate, Cristina Sima, despre ceea ce a provocat acest comportament al copilului, de ce are el nevoie și cum poate fi ajutat, înainte de a fi etichetat ca proscris.

Ce este el?
Un copil agresiv. Un copil care provoca toate conflictele. Un copil care ataca alți copii si provoacă multă durere atât părinților, cât și profesorilor. Un proscris de care nimeni nu are nevoie…
Da, proscris…Chiar el, copilul agresiv, de cele mai multe ori se percepe pe sine ca un proscris si i se pare că nimeni nu are nevoie de el. Stiu, poate parea un termen al naiba de dur, mai ales cand vorbesti despre un copil, dar nimic nu poate fi la fel de dur ca ceea ce ar putea aduce “marginalizarea”, “respingerea”, “excluderea”. Stim cu totii ca o astfel de atitudine poate conduce la probleme grave de sănătate, la anxietate, sau depresie.
Oare nu este important sa incercam sa redevenim oameni? Să înțelegem, că acest comportament poate fi un strigăt de ajutor?
Să înțelegem și să acceptăm ca un copil care manifestă constant un comportament agresiv are nevoie de ajutor, înțelegere, afecțiune și dragoste de la un adult, mai mult decât alții?
„Numai cine cunoaște copilul înțelege cât de mult s-a depărtat de puritatea cu care a venit pe lume și simte ridicându-se din adâncul ființei lui dorul de a redeveni copil” (N. Crainic, Copilărie și sfințenie).
Copilul s-a nascut pur. Acest disconfort interior, aceasta zbatere, aceasta stare de agresivitate continua nu a dobandit-o la nastere. Cauzele pot fi multiple. Ea poate sa vina chiar din atitudinea crudă sau indiferența părinților față de copil. De cele mai multe ori, când relația dintre părinți și copil este încălcată, atunci el are sentimentul că nimeni nu îl iubește. De aici si încercările copilului cu orice preț de a atrage atenția adulților din jurul lui pentru a se simți necesar. Iar agresivitatea poate fi singura modalitate cunoascuta de el pentru a-și satisface nevoia de iubire și atenție. Oare nu e in sarcina noastra, a adultilor sa-l ajutam sa nu se piarda in intuneric?
“În lumea aceasta, copilul este un „cetățean al Raiului”, așa cum noi cei mari trebuie să devenim….”
Ori, prin astfel de metode, nu vom reusi NICIODATA!!! O spun cu toata responsabilitatea si cu riscul de a atrage oprobriul public…”, scrie Cristina Sima, pe pagina sa de socializare.

AUTOR: F.S.