Luna martie este o lună a bucuriei. Este luna în care lăsăm în urma noastră întunericul și întâmpinăm, cu sufletul deschis, lumina. Ca o încununare a acestei simbolice renașteri, firul alb-roșu și floarea firavă dată în dar doamnelor și domnișoarelor scot ce este mai bun în fiecare dintre noi și ne reamintesc rolul femeii în viețile noastre. Tocmai despre aceste lucruri, dar într-un registru vecin cu poezia vorbește și deputatul de Dâmbovița, Radu Popa, într-o postare publicată pe pagina sa de socializare.
Femeia rămâne predicatul bucuriei eterne. În Martie, izbânda cerului se simte ziua, când Soarele ne mângâie zâmbetele si desenează toate coroanele ghioceilor.
Peste aglomerările norilor, sunt clipe când poţi vedea cum îngerii calcă fraged în crucea nopţii. Aşa se petrece înnoirea firii….
Într-o primavară generoasă în zâmbete și amăgiri, luna asta spune povestea unei lumi care ne salvează și ne apropie de nemurire. Pentru că iubirea este singurul motor al lumii, femeia este energia vitală a întregii acțiuni.
Grecii sunt copiii zeilor și de aceea ei simt cel mai bine forța iubirii crescute din apropierea cu un suflet-pereche. Ei sunt cei care s-au născut înaintea lumii și din acest motiv nu vor muri niciodată.
Un grec celebru, Aristotel Onanis, om care pricepea puterea banilor, obișnuia să spună că ”fără femei, toți banii din lume nu ar mai avea nici o valoare”. Am fost la Athena dar mai ales la Sirmione, în Italia, locurile în care inima lui a dansat în multe povești siropoase. Am călcat aleile din visele romantice ale lui Onasis purtat de zâmbetul femeii cu care mă visez bătrân și acolo am realizat cât sunt de norocos!…În anii în care gândul meu s-a odihnit lângă glasul ei, am învățat că dragostea poate să însemne și să iubești așa cum tu ți’ai fi dorit să fii iubit… Dar ține de metafizica dragostei.
La Sirmione, Cerul și Pământul mai îngână si azi cu vântul povestea de dragoste neîmplinită a Mariei Callas cu Onasis, ca o simbioză a spiritului cu materia.
Aici la noi, la Târgoviște sau la Sirmione, femeia este anotimpul iubirii, cel de-al cincilea, o primăvară care n-a venit și tocmai de aceea nu va pleca niciodată.
De aceea, în toate diminețile de 8 Martie, verbele limbii române se gândesc la mamele noastre, la soții și la toate femeile care au născut lumea asta și o țin în viață. Pentru că dacă nu ar fi, nu s’ar povesti!…
Tuturor femeilor lumii, mulți ani fericiți!
AUTOR: F.S.
