Susțin femeile și militez pentru drepturile lor. Iubesc tot ceea ce vine la pachet cu fericirea de a fi femeie. Am blamat felul în care, unele dintre noi și unii dintre bărbați au ales să interpreteze egalitatea sexelor, însă acesta rămâne cu siguranță subiectul unui articol viitor. Pentru moment, reveim..

Am debutat articolul de astăzi mânată puternic de cartea pe care o citesc la momentul dat, cu mintea impregnată de binecuvântarea venită la pachet cu locul și cu lumea în care m-am născut. “Splendida cetate a celor o mie de sori” a lui Khaled Hosseini m-a ajutat să conștientizez importanța cuvântului dat, să observ contextul favorabil anumitor alegeri, dar mai ales lipsa lui. Autorul, consider că, nu putea fi un altul, căci legătura scriitorului afgan-american cu povestea incredibilă petrecută în Kabul nu este una întâmplătoare, acesta născându-se în capitala Afganistanului și rămânând, cumva, puternic înrădăcinat de amintirile primilor unsprezece ani din viață petrecuți acolo.

Romanul “Splendida cetate a celor o mie de sori” spune povestea a două femei și a unui popor întreg. Rândurile ne vorbesc despre suferințele zilnice la care sunt supuse reprezentantele sexului frumos – încă de mici, dar și cum acest ciclu de îndurări și de umilințe nu se sfârșește întreaga lor viață. Nu am să intru în detalii, nu am făcut-o niciodată atunci când v-am vorbit despre cărți și nu am de gând să încep nici acum, nu îmi place să le fac recenzii acestora și în niciun caz rezumate. Au făcut-o alții și au făcut-o cum nu se putea mai bine: “…povestea unei iubiri coborâte parcă din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se dă în lături de la sacrificiul suprem și a unui oraș care, în ciuda tuturor vicisitudinilor, se încăpățânează să renască din propria-i cenușă; în timp ce pe fundal se derulează evenimentele care au marcat istoria Afganistanului în ultimii treizeci de ani – ocupația sovietică, jihadul dus împotriva ei, războiul civil și teroarea instaurată de regimul taliban –, două femei cât se poate de diferite descoperă cât de mare este puterea dragostei și ce orori pot fi îndurate în numele ei. ”

În orice caz, dacă vi s-a părut vreodată că este dificil, ca femeie, să spui “nu” în România anului 2023, vă recomand să lecturați romanul lui Hosseini. Nu doar că vă veți contura o nouă perspectivă asupra supremației bărbatului, ci vă veți confrunta și cu ceea ce înseamnă să trăiești într-un război. De ambele ne lovim și astăzi, astfel că vom avea posibilitatea să fim părtașii sufeințelor celorlalți și, poate, vom lua, într-un fel sau altul, atitudine.

Suntem norocoase. Eu că pot să scriu, voi că mă puteți citi. Suntem independente. Mamele singure sunt apreciate la adevărata lor valoare și nu blamate că bărbații le-au părăsit. Suntem frumoase. Nu e necesar să ne acoperim trăsăturile. Suntem nehotărâte. Ce bucurie că putem alege! Suntem senine și niciun văl nu ne poate acoperi ochii, mintea, sufletul. Ce încântare!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște