Iei, s-au împlinit 80 de ani de la nașterea unui important critic și istoric literar, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, între 1995-2000, care a sprijinit literatura română contemporană și generațiile tinerilor scriitori cu o uriașă dedicare. Laurențiu Ulici a condus revista “Luceafărul”, iar ubrica sa “Prima verba” a făcut istorie. A scris o Istorie a literaturii române contemporane, operă rămasă neîncheiată. A realizat o antologie, “O mie și una de poezii românești”.

În amintirea sa, astăzi, Avangarda, a fost o ediție in memoriam, o înregistrare veche de 25 de ani cu criticul literar Laurențiu Ulici, care viza curiozitatea față de lucrarea, în două volume, Nobel contra Nobel, în care Laurențiu Ulici evalua excepțiile Premiului Nobel pentru literatură. Lucrarea rămâne o anchetă literară fabuloasă, o antologie cu 100 de scriitori, câte unul pentru fiecare an al secolului trecut, aleși din 32 de literaturi, de tradiții, de biografii care atestă un pedigree de Nobel, precizează fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, realizatorul podcastului.

“Aproape de câștigarea Premiului Nobel, într-un sens cât de cât serios al cuvântului, a fost poate Liviu Rebreanu. În 1929, dar concurența atunci a fost aprigă. Este anul în care a luat Thomas Mann. Și Lucian Blaga a fost într-adevăr propus de Vintilă Horia, care se afla la Paris, dar a fost blocată propunerea aceasta din fașă de către România. Trebuie să spun, și acesta e un lucru foarte important, cei mai mari dușmani ai noștri, nu numai în materie de Premiul Nobel, ci în general, suntem noi înșine.
Nu știu dacă e obsesie, dar e o nostalgie. Sigur că ar arăta bine un Premiu Nobel, sigur că noi căutăm tot felul de explicații care mai de care mai mirobolante, cum ar fi de pildă asta, că dacă nu e o cultură mică, cel puțin e o cultură într-o limbă fără circulație sau o circulație mică, lucru profund fals, pentru că vă dau un singur exemplu. Poloneza nu e deloc o limbă de mai largă circulație decât româna și cu toate astea are patru premii Nobel. Defectul cel mare sau explicația primă pentru care România nu are un Premiu Nobel ține de domeniul intern la noi, nu la ei. Nu am știut să ne facem, să ne promovăm valorile, și când au fost ocazii și au fost asemenea ocazii! – le-am tratat cu dezinvoltură, punând un umăr serios la dărâmarea lor”, spunea Ulici în interviul difuzat astăzi de dâmbovițeanul Ionuț Vulpescu.

AUTOR: F.S.