Înălțarea Domnului, sărbătoare notată cu cruce roșie în calendarul creștin ortodox, se sărbătorește, anual, în joia din săptămâna a șasea după Paști, la patruzeci de zile după Învierea Mântuitorului. La fel ca în duminica Paștelui, de Înălţare se înroşesc şi se ciocnesc ouă, iar credincioșii se salută cu „Hristos S-a Înălțat” și „Adevărat S-a Înălțat”. La patruzeci de zile după Înviere, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi, Hristos s-a înălțat la Cer, luându-și locul de-a dreapta Tatălui (Evanghelia după Luca 16:19).

În joia Înălţării, în bisericile din întreaga ţară au loc slujbe religioase. În România, în această zi sunt sărbătoriţi și eroii căzuți de-a lungul timpului pe câmpurile de luptă. De aceea, ziua Înălțării Domnului mai poartă și numele de „Ziua Eroilor”. În tradiţia populară, acest praznic, cunoscut sub denumirea de Ispas, care în traducere înseamnă „Mântuitorul” și este marcat cu numeroase obiceiuri strămoşeşti.

De Înălțare, oamenii merg cu bucatele la biserică, acolo unde se sfinţesc şi se împart mai apoi. Femeile care au în familie rude decedate dăruiesc săracilor ofrande precum pâine caldă, ceapă verde, brânză şi rachiu pentru sufletele acestora. Cerurile sunt deschise, iar sufletele morţilor, care au venit în ziua de Paşti la casele unde au trăit o viaţă întreagă, se înalţă din nou la cer. Alimentele date de pomană reprezintă, așadar merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri.

În mediul rural se practică ritualul leuşteanului. Această datină îi apără atât pe gospodari, cât şi animalele lor de tracţiune de efectele vrăjilor şi de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuştean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei şi fiecare animal în parte, urându-le să fie apărate de orice rău.

În unele părţi ale ţării, oamenii duc la biserică frunze de nuc, care simbolizează frunzele pe care Iisus le-ar fi purtat în momentul Înălţării. Aceste frunze sfinţie la biserică de Înălţarea Domnului se păstrează în casele oamenilor, precum salcia de la Florii. Cu prilejul sărbătorii Înălţării Domnului, sătenii păstrează tradiţia prin care se ocupă de semănături până la Înălţarea Domnului pentru a avea recoltă bogată.

Un alt obicei legat de sărbătoarea de Ispas este acela potrivit căruia nu se dau lucruri cu împrumut în această zi, mai ales bani, sare și chibrituri și nu se înstrăinează nimic din gospodărie ca să nu se piardă sporul casei.

AUTOR: F.S.