Pentru foarte mulți dintre cunoscuții mei urmează perioada concediilor de odihnă. Unii dintre aceștia își programează vacanța în funcție de copii, alții în funcție de vreme și aproape toți în funcție de buget. Internetul abundă de oferte, iar agențiile de turism ne întâmpină cu tot felul de pachete avantajoase. Recunosc, îmi fură atenția la fiecare sesiune de navigat alături de internauți, destinații inedite, pline de experiențe – consider eu, unice.

V-am mai povestit de-a lungul timpului despre prietena mea, parteneră a unei agenții de turism cunoscute. Am împărtășit cu ea călătorii, dar și nenumărate visuri și planuri, căci dacă lucrează într-un astfel de loc, nu înseamnă că viața ei se împarte între aeroport și bagaje – cu toate că și-ar dori tare mult acest lucru. Ne leagă dorul de ducă, dragul de aventură și spiritul semi-nomad.

Zilele trecute am sunat-o fără vreun motiv anume, ci doar să o tachinez, conștientă fiind de cât de aglomerată este această perioadă pentru ea. Plângea. Prietenele mele plâng des în fața mea, cred că are legătură cu modul în care încerc să le consolez sau cu încrederea pe care le-o inspir. În orice caz, ea plângea cu mult înainte de a o suna eu, bag de seamă că pur și simplu am fost omul potrivit la momentul potrivit.

Am întrebat-o ce s-a întâmplat, o parte din mine fiind sigură că lacrimile ei curg din cauza job-ului. Și chiar aveam dreptate. Am să vă redau cât de acurat îmi amintesc frazele pe care mi le-a redat dintr-o suflare, de parcă viața ei depindea de ce îmi spunea: “Plâng pentru că astăzi a venit la agenție o doamnă îmbrăcată modest care a auzit de noi la radio, plâng pentru că mi-a spus că are doi copii care nu au văzut niciodată marea, gemeni în vârstă de doisprezece ani, de care colegii râd la școală, plâng pentru că după ce am asigurat-o că vom găsi, împreună, ceva potrivit pentru ei, mi-a spus că bugetul pe care îl are este de o mie de lei.”

Știam ce urmează, am trecut cu ea prin discuții de genul acesta de foarte multe ori. Prietena mea a găsit oferta potrivită, pachetul promoțional absolut, cinci nopți de cazare în regim all inclusive pentru o mamă și doi copii de doisprezece ani, la incredibilul preț de o mie de lei. Ireal, nu? Exact! Pentru că nu există așa ceva, oricât de mult am căuta. Ce s-a întâmplat? Prietena mea a apelat la toate avantajele pe care locul ei de muncă le are. Discount-uri de care urma să se folosească în viitor, pentru propriul ei concediu de odihnă. Am întrebat-o de ce plânge. Mi-a răspuns că încă nu i-a dat vestea cea bună doamnei, dar că a rugat-o să vină astăzi împreună cu cei doi copii: “Plâng pentru că am emoții!”

Prietena mea, doamnelor și domnilor, cea pe care o admir din tot sufletul. Prietena mea care a văzut marea abia la douăzeci și patru de ani și care își aduce aminte și acum rușinea pe care o simțea atunci când, întorși din vacanța de vară, colegii ei de școală vorbeau despre cât de sărată este apa, despre valuri și despre cât de mare e.. marea.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.