Stau în fața calculatorului de mai bine de treizeci de minute și mi se pare imposibil să găsesc un subiect suficient de abordabil pentru articolul de astăzi. Și nu pentru că s-ar întâmpla ceva anume, ci pentru că, pur și simplu, ciripitul păsărelelor și vântul cald îmi poarta gândurile departe de ceea ce îmi propusesem să povestim inițial.

De dimineață am citit că astăzi, în a douăzeci și una zi din luna iunie a acestui an, are loc solstițiul de vară, cea mai lungă zi lumină din an. Și am mai citit și că acest fenomen apare datorită alinierii perfecte a axei Pământului pe direcția Soarelui. Acest solstițiu de vară marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică, soarele răsărind la cea mai nordică poziție a sa. Prin urmare, ne bucurăm de cea mai lungă și luminată (ca durată de timp) zi din an și celebrăm fenomenul prin diferite tradiții și obiceiuri.

De pildă, în unele regiuni, oamenii folosesc solstițiul de vară ca pe un calculator al recoltelor agricole, în timp ce în alte zone oamenii îl consideră un pețitor trainic al poveștilor de dragoste. Energia din jurul acestui eveniment este dată de plinătatea luminii și vine la pachet cu armonia, cu bogăția spirituală, cu belșugul, cu capacitatea de a crea, de a produce valori – de oricare fel.

Așa cum ați intuit probabil din primele rânduri ale articolului, nu acesta era subiectul pe care îmi doream să îl dezbat cu voi astăzi, însă fiind una dintre primele știri ale dimineții, am apreciat că este destul de însemnat încât să îl menționez și să vă împărtășesc puținele informații pe care le-am reținut.

Așa cum v-am mai spus de-a lungul timpului, cronologia articolelor redactate de mine poate fi ușor modificată de momentul postării lor, dar și de momentul în care ele ajung, efectiv, la voi. Astfel că, cel mai sigur, data la care voi veți parcurge textul ce i-a naștere acum se situează undeva la sfârșitul săptămânii, iar ceea ce veți citi va fi deja, cum ar spune englezul “old news”. Aceasta sintagmă îmi aduce aminte de ceva ce m-a încântat tare mult în perioada studenției, sper să nu mă înșel și expresia să îi aparțină lui Marianne Williamson, care spunea: “By the time something reaches the cover of Time magazine, it’s old news anyway.”

Încercând să fiu protagonista unui exercițiu al imaginației, mă plasez undeva în viitor, cam pe când dumneavoastră ați fi terminat de citit articolul, iar solstițiul de vară ar fi fost acum câteva zile. Ce repede zboară timpul!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.