Am citit de-a lungul timpului poezie, proză, autori consacrați, autori mai puțin cunoscuți, scriitori cu stiluri mai romantice, critici literari, subiecte dure, teme existențiale și multe altele. Am avut în viața mea o perioadă în care citeam cam tot ce îmi pica în mână, fie că îmi părea interesant sau extrem de plictisitor. Odată cu trecerea anilor am devenit mai selectivă, lucru care s-a întâmplat și în urma conștientizării faptului că timpul este limitat, că nu o să pot intra în lumea fiecărui text redactat vreodată, că e de preferat să aleg singură ce anume citesc, să văd cu cine rezonez și să mă îndrept spre povești și spre oameni apropiați sufletului și propriului meu stil.

Am avut întotdeauna perioade și perioade, luni mai bune și luni mai puțin bune, săptămâni la rând în care nu m-am putut dezlipi de cărți și săptămâni în care nu am întors nici măcar o pagină. Mi-am acceptat toate aceste etape și le-am îmbrățișat fără să mă mai judec. Ca orice relație, relația cu lectura suferă modificări, se transformă și se reinventează. Mi-am omorât ani din viață citind lucruri care nu mi-au adus nici măcar un gram de fericire, așa că după perioada de obligativitate a lecturii școlare, am decis să pun mâna doar pe cărțile care îmi vorbesc, pe poveștile care mă fac să visez, pe textele interesante, pe autorii pe care îi admir și, mai presus de toate acestea, pe ceea ce mă face să vreau din ce în ce mai mult.

Mi-am purtat pașii prin lumea cărților legată la ochi, am căutat frumosul acolo unde, la prima interacțiune, părea că nu există, am dat a doua șansă, am fost furioasă, am plâns și am râs până la lacrimi. Am vizitat țări și teritorii îndepărtate cu ajutorul autorilor consacrați, am mers, timid, de mână cu cei aflați la început de drum. Am tras întotdeauna cu urechea la ceea ce citesc oamenii din jurul meu, la cum vorbesc despre anumite lecturi, am “cules” de la fiecare și am observat cât de diferiți suntem și cât de multe spune despre noi cartea de pe noptieră, părerea noastră despre ea.

Acum câteva luni vă povesteam despre un autor pe care îl descoperisem recent. Îmi promiteam atunci că îi voi citi și celelalte lucrări, doar că în timp, de teamă să nu epuizez prea repede ceea ce poate să îmi ofere. Nu am rezistat prea mult timp, căci stilul său m-a cucerit, iar dramele lui mi-au fost lecții de viață. În orice caz, ne auzim în curând, nu cu recenzia noii mele lecturi, ci cu părerea unui cititor liber, dispus să lectureze doar ceea ce îi face sufletul să tresară.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște