Cineva povestea odată că femeia trebuie să fie (și să rămână – aș completa îndrăzneț eu) femeie, iar bărbatul, bărbat. Și nu în sensul în care ea să stea la cratiță în timp ce el face bani, ci în sensul în care energia feminină ar trebui să rămână în sfera feminității, iar energia masculină în sfera masculinității. Să nu le mai amestecăm, să îi dăm fiecăruia ce îi aparține de drept. Acum mulți ani îmi spuneam că îmi doresc în viața mea un om lângă care să pot fi eu, fără rețineri, alături de care să mă comport ca și cum aș fi singură. Timpul a trecut, iar eu am realizat cât de greșit gândeam. Unele lucruri trebuie păstrate nu ca secrete, ci ca intimități.

Astăzi uiți să folosești cremă după duș, mâine porți prin casă un tricou pătat, el nu se mai dă în fiecare zi cu parfum și nu mai pune preț pe cămășile călcate. Iar într-o bună zi te trezești și omul de care te-ai îndrăgostit nu mai este acolo, căci a devenit prea comod, s-a obișnuit cu tine și să te impresioneze nu-i mai este scop.

Dragostea n-ar trebui să moară atunci când iubirea apare. Căci iubirea nu este niciodată de ajuns. Atât de multe alte sentimente mențin vie o relație, atât de multe ne rămân de făcut în timp ce iubim, atât de multe ne-ar ajuta să ne reîndrăgostim în fiecare zi. Și totuși alegem să luam de mână comoditatea, căci nimic nu e mai liniștitor decât îmbrățișarea omului iubit după o zi grea de muncă. Dar dacă, în drum spre casă, te opreai să îi iei flori, iar în lift îți treceai mâna prin păr?

Dacă i-ai spune, atunci când simți să îi spui ca este frumoasă, că.. ai recunoaște-o după cum tace și după cum respiră, că îi știi fiecare privire, și totodată, fiecare zâmbet, că ai putea să îi desenezi mâinile, trecându-ți degetele galeș peste venele proeminente și așezând pe acestea poezii erotice, de dragoste. Spune-i că totuși, ți-e teamă. Ți-e teamă că nimic n-are să fie suficient, că atingerile și cuvintele îți sunt prea sărace așa că preferi să lași faptele să vorbească de la sine. Spune-i că nu știi ce ți-a venit, dar că astăzi îți este de toate și, cu precădere, muză. Poate că iubirea și “ești frumoasă” au în comun faptul că nu sunt (niciodată) de ajuns.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.